Într-o perioadă în care se vorbește despre „terorismul imobiliar” al clanurilor țigănești, iată că se întâmplă adevărate tunuri imobiliare și în favoarea unor „Cârpaci cu gulere albe”. Exact, mă refer la modul bizar prin care parcarea plus terenul din jurul Magazinului Bega au ajuns în proprietatea celebrilor frați Cristescu. Este vorba de 3,271 mp de teren amplasați în buricul târgului. La un preț mediu de 500 de euro/mp, valoarea afacerii se ridică la peste 1,6 milioane de euro. Cei doi frați au încercat de mai mulți ani să pună mâna pe acest teren, dar au fost împiedicați în principal de opoziția (pe baze legale) a secretarului primăriei, Ioan Cojocari. (A fost de altfel unul din puținele lucruri bune făcute de „nea Jean” pentru oraș.) Cum treburile n-au fost rezolvate la nivel local, cei doi frați au profitat de prietenia și chermezele făcute cu premierul Victor Ponta.
Astfel că, pe 18 aprilie 2014, Ministerul Economiei, condus la acea vreme de fostul șef de sală Constantin Niță, îi face proprietari pe Cristești peste acest teren. Poate e coincidență, dar se întâmpla la puțin timp de la instalarea Guvernului Ponta III, fără liberali, ministerul în cauză fiind condus până atunci de un membru PNL. Fiindcă trebuia o bază legală pentru această lucrătură, s-a optat pentru HG 834/1991, act normativ care se referea însă la terenurile societăților comerciale cu capital de stat. Existau și aici două variante pentru ca astfel de terenuri să intre în patrimoniul societăților privatizate. Prima era ca societatea să cumpere terenul la valoarea de expertiză, comparabilă cu prețul pieței. Adică în jur de 1,6 milioane de euro în cazul de față. Mă îndoiesc însă ca cei doi frați să fi dat atâția bani pe un teren, atâta timp cât s-au obișnuit să cumpere fabrici întregi cu câteva zeci de mii de dolari. A doua variantă era ca statul, prin ministerul care a făcut privatizarea, să redevină acționar la firmă în contul terenului. Privatizarea fiind făcută de FPS, iar Ministerul Economiei, ca și continuator al FPS, avea posbilitatea să fie parte în acest proces.
Marea problemă este că terenul intrase deja în proprietatea primăriei. E adevărat, există în HG 834 și un articol în acest sens. Numai că trebuia făcut un dosar voluminos de evaluare, care să cuprindă neapărat și procese verbale de vecinătate cu vecinii imobilului. În cazul de față este vorba de primărie. Iar aceste procese-verbale ar fi trebuit semnate de primar sau de un împuternicit al acestuia. Primarul Nicolae Robu s-a declarat revoltat și stupefiat de faptul că terenul a ajuns în proprietatea fraților. Ca să nu mai fie așa stupefiat, ar trebui să caute în ograda proprie semnatarul proceselor verbale în cauză. Dacă acestea au fost semnate în perioada în care se înțelegea bine cu cei doi frați, nu pot să spun decât: ghinion!
Un alt lucru este foarte interesant în această afacere. Firma care s-a ocupat de intabulare – dar poate și de întreaga documentație – este Pilot Cad. Aceasta este controlată, prin interpuși, de Marcel Torje. Dat afară din primărie de fostul edil Gheorghe Ciuhandu, Torje a fost readus în instituție la începutul anului 2013, de viceprimarul Traian Stoia, om de casă al celor doi frați. Ulterior, PSD-ul îl va face și șef al Oficiului de Cadastru Timiș, de unde avea să plece la revenirea în funcție a lui Arthur Ursu. Evident că și Torje avea destule informații în primărie pentru a ajuta la derularea acestei afaceri.
Revenind la primarul Robu, acesta a mai declarat, referindu-se la afacere, că va discuta cu juriștii pentru a vedea dacă există „fisuri de legalitate”. Câteva le-am sugerat mai sus. Având acces total la documente, poate afla mai multe. În paralel poate ar trebui să facă și o plângere penală pentru începerea unei urmăriri, măcar in rem, vizavi de ce s-a întâmplat aici. Asta, dacă dorește cu adevărat să dezlege întreaga tărășenie. Dacă vrea doar din gură, rămâne să se plângă în continuare, precum în alte cazuri, că patrimoniul Timișoarei este luat cu japca prin varii metode. În urmă cu puțin timp, colegul Eugen Sasu se întreba cu ce achită Victor Ponta nota de plată pentru ședințele de partid și revelioanele petrecute pe moșia celor doi frați de la Orăștie. Uite c-a venit și răspunsul: cu un teren în buricul târgului de peste 1,6 milioane de euro. O fi mult, o fi puțin?
P.S. Și o sugestie pentru Corneliu N. Vaida. Dacă tot a demarat o campanie împotriva „terorismului imobiliar” al clanului Cârpaci, poate ar trebui să o extindă și asupra altora care pun mâna încet-încet pe patrimoniul orașului.
Comentarii prin facebook