Cum a ramas boborul fara partid

Abătându-ni-se atenţia ba cu turnătoriile Wikileaks, ba cu războiul din Libia, apoi meciul Poli – Steaua, a trecut pe lângă noi o ştire de-a dreptul esenţială, chiar răvăşitoare: Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de înregistare a Partidului Poporului, decizia fiind definitivă şi irevocabilă. Am mai înţeles să scadă lefurile, să se impoziteze pensiile, să se facă disponibilizări în masă, să se mărească taxele. Dar să-i iei boborului ce-i al lui, să-i iei partidul de la gură, asta deja este de neacceptat. Aşa nu se mai poate! Cine ne mai dă nouă câte 20.000 de euro pe cap de locuitor (n-am înţeles bine, primesc numai cei cu drept de vot sau şi copiii)? Cine ne mai majorează toate salariile şi pensiile? Cine mai taie toate taxele şi impozitele? Am citat aici doar câteva aspecte din programul acestui aşa-zis partid. Nu mai punem la socoteală faptul că însuşi strategul politic al Palatului Cotroceni, Sebastian Lăzăroiu, se îndrăgostise atât de mult de această făcătură, încât s-a transformat în agentul ei electoral şi îi dădea şanse mari la alegeri. Parcă o şi făcuse la un moment dat Albă ca Zăpada politicii româneşti. Născut în menajeria OTV, din sudoare şi şantaj, printre tot felul de lighioane, şerpi, pitici porno, femei cu barbă, manelişti porno, eleve porno, bătrâne porno, Partidul Poporului părea, la un moment dat, o rezervă a lui Traian Băsescu pentru un PD-L măcinat de criză, corupţie şi incompetenţă. Nu mai conta faptul că încălcase legea din start, adeziunile fiind luate prin corespondenţă pe coperta unei reviste puse la dispoziţia partidului de către deputatul PD-L Silviu Prigoană. Dacă e circ, să fie circ! N-are poporul ce mânca, îi dăm partid. N-are boborul bani, îi promitem noi câte 20.000 de euro pe cap de naiv. Totul, cu binecuvântarea stăpânului de la Cotroceni. Era chiar perioada în care Tribunalul Bucureşti aproba înscrierea partidului. Numai că şeful Dan Diaconescu a crezut că e de capul lui în această afacere şi a început să muşte din mâna celui care i-a permis să existe. Gafă majoră. Sabia Justiţiei a căzut fără milă şi din partidul saltimbancilor n-a mai rămas decât o promisiune girată de Sebastian Lăzăroiu. Vorba aceea: eu te-am făcut, eu te omor.