Nu ascund faptul că Gheorghe Ciuhandu mi-a devenit antipatic la bătrânețile sale administrative. O astfel de „minunăție” se putea întâmpla numai dacă la începuturi omul îți era simpatic. Îmi umplea inima când îl vedeam cum ascultă vocea Timișoarei cea respingătoare de PDSR, cum se cântărea omul la început de mandat, ca să arate că nu se îmbuibă în jilțul de primar. Apoi s-a întâmplat ceva ce, eufemistic vorbind, s-ar putea denumi pragmatism politic.
După ce acoperea mânăriile oamenilor săi din primărie, fie că era vorba de chestiuni de urbanism, mediu sau transporturi, după ce a tolerat noncombaturi ale juridicului în spețe cu țintă fixă, după ce i-a mai dat de lucru lui ăla micu’, ca acum, la bătrânețe, să aibă cine să-i dea un job și-un pahar cu apă, primarul Gheorghe Ciuhandu se comporta ca și cum toți ceilalți erau niște proști. Cică toate aceste acuze-întrebări ar fi săgeți înveninate venite din partea adversarilor politici. Și cu asta, foarte comod, termina explicațiile.
Apoi, anul trecut, omul a renunțat la candidatură și a cules valuri de simpatie. Câți oameni din politica românească au renunțat de bunăvoie la putere? Uite unul la noi, aici, în Banat! Cum să nu privești cu ochi buni un astfel de gest? Chiar dacă puteai bănui că o astfel de decizie putea fi influențată de sondajele de opinie care îi indicau o luptă inegală cu USL. Aproape că nu mai conta nimic. Nici că, orbit de lupta la modă cu Băsescu, o luptă care nici măcar nu era a lui, a pus pe tavă Timișoara noii orânduiri socialist-liberale, la fel cum pe vremuri se alia cu PSD doar ca să lovească în PNL-ul lui Viorel Coifan.
Toate astea au pălit după ieșirea la pensie și poziționarea sa în rândurile comentatorilor politici independenți. Un Gheorghe Ciuhandu din ce în ce mai simpatic apare într-un interviu acordat de fostul edil colegului Ciprian Voin de la Opinia Timișoarei. Să-l strângi în brațe, nu alta, când îl vezi cum vorbește de proiectele sale care au marcat și care vor mai marca mulți ani Timișoara. Cum dumnealui a fost primul și singurul primar din România care a demolat șapte imobile țigănești. Cum a ajuns să critice cu lejeritate USL, afirmând că nu are nicio garanție că am schimbat o putere neputincioasă (PDL) în alta mai bună, a lui Victor Ponta și Crin Antonescu. Om, nu glumă!
Nicio vorbă însă despre cum primăria pe care a condus-o 16 ani nu și-a exercitat dreptul de preemțiune la cumpărarea imobilelor ce aveau să ajungă pe mâna țiganilor, ca să nu mai fie nevoit mai târziu să demoleze alea șapte palate, iar alte zeci să rămână în picioare. Nimic despre cum s-a făcut că vrea să demoleze „acvariul” atunci când se putea din punct de vedere juridic. Nici despre investițiile megalomanice din Direcția de Mediu, de lifturi lipsă la inventar, de Parcul Copiilor și trenulețul la preț de Mercedes, de motivele pentru care Primăria Timișoara domină topurile cu nereguli constatate de Curtea de Conturi, făcându-i să pălească de invidie pe baroni ca Falcă, Oprișan sau Dragnea.
Deși se arată ușor dezamăgit de noua putere USL, de plagiate și alte apucături ridicate la rang de lege de mai noua, dar atât de vechea clică politică, o vorbă nu spune pensionarul Gheorghe Ciuhandu despre calea aleasă de amicul său Victor Ciorbea, parlamentar USL, de nuanță liberală. Bun, Pavelescu e omul rău, s-a dus cu „golanii” lui Băse, dar măcar Ciorbea l-a umplut de respect că s-a dus cu plagiatorul?
Comentarii prin facebook