Prin 1998 sau 1999 descindea în forță, la Timișoara, Ovidiu Grecea, pe atunci șef al Corpului de control al primului ministru Radu Vasile. După o anchetă la fața locului, plin de năduf, Grecea dădea cu pumnul în masă și tuna cu o voce baritonală: „Pe tot ce am pus mâna în Timișoara e putred!”. (Dacă vă amintiți de el, era un personaj cam la 150 de kg, iar când dădea cu pumnul în masă, părea destul de convingător.) Referirea cu putregaiul era strict la privatizările în urma cărora frații Cristescu puseseră mâna pe mai bine de jumătate din fabricile timișorene. La prețuri de dumping, normal!
Fabrici care urmau să fie închise și transformate în afaceri imobiliare, mii de timișoreni fiind trimiși în șomaj, să se spele pe cap statul cu ei. Peste controlul efectuat de Grecea s-a lăsat tăcerea, ca o coincidență omul fiind trimis după puțin timp consul la Sydney. În unele fabrici cumpărate de cei doi frați s-au mutat cu chirie instituții ale statului, printre care chiar și Finanțele la Optica.
Tot în acea perioadă, Cristeștii demarau proiectul „Investește în oameni”, mai exact în politicieni și îndeosebi în consilieri locali. Astfel, în Consiliul Local Timișoara, frații erau reprezentanți de mai mulți aleși, cu varii culori politice. Ba și-au mai pus la butonieră și un partid, defunctul ApR. După alegerile locale din 2000, la celebrele negocieri de atunci, ei conduceau o anumită zonă a pertractărilor, care nu includea PNȚCD și PD. A câștigat, în final, o altă alianță. Au candidat și ei de câteva ori, dar fără să reușească să convingă mai mult de câteva sute de alegători.
Nu s-au lăsat păgubași și au încercat, în continuare, să ajungă, prin orice mijloace, la butoanele cu decizii. În perioada guvernării PDL, fără multe șanse. Așa că au mizat totul pe cartea USL, la nivel local și central. Astfel, în panoplia lor cu trofee umane au apărut un fost ministru PSD, socru de premier, un europarlamentar PNL și mulți alții. Încet-încet au penetrat cele două partide care formează USL. Orice delegație liberală sau pesedistă de la centru trăgea la hotelul celor doi. Hotel care a devenit, în perioada preelectorală și electorală, un centru de comandă informal al USL. Acolo au avut loc întâlnirile de taină, acolo se făceau strategii, acolo se trasau sarcini.
În consiliul local apar tot mai des hotărâri cu destinații clare. Săptămâna trecută s-a oficializat și preluarea unei părți din primărie prin desemnarea omului lor de casă, Traian Stoia, în funcția de viceprimar. De ce va răspunde el? Normal, de zona imobiliară, adică zona în care au interese și cei doi frați.
Combinațiile care pe timpuri erau escamotate se fac acum pe față, fără nicio jenă. Normal, la peste 60% din preferințele electoratului, USL nu se mai obosește să ascundă de unde vin comenzile. Uitând că totul e trecător, uniunea pare să fi intrat în imperiul Bega Grup. Unde se va ajunge cu acest mod de-a face politică e greu de spus. Poate mai trebuie să vină un alt Ovidiu Grecea să spună că pe tot ce pune mâna e putred, ca să se trezească și liderii USL Timiș la realitate.
Comentarii prin facebook