S-a terminat emoția încarcerării lui George Becali pentru complicitate la o infracțiune practicată de ministrul Babiuc și șeful Statului Major Cioflină pe la mijlocul anilor ‘90. Bine, acest sport se practică pe scara largă cu statul în rol de fraier, de la vânzarea flotei, cumpărarea de către Adrian Năstase a fregatei britanice, șurubul achiziționat la preț de lingou de CFR, la energie și până la scenele de pe litoral ale Monicăi Iacob Ridzi. Copleșită de sentimente, presa a uitat să se intereseze de ce este mai esențial în sentința dată lui George Becali. Care e, de fapt, pedeapsa dată de Justiția Română, că asta cu trei ani am auzit că este doar o voie a Domnului?
Milos peste măsură cu supusul său, Dumnezeu a contrazis toate teoriile și l-a bătut pe Gigi, de ochii lumii, cu parul. Trei ani de pușcărie, din care vreo doi cu executare, sunt dovada vie că și la Divinitate merge cu pile. Antrenat pe cărările muntelui Athos, pentru George Becali, timpul în pârnaie va echivala cu o plăcută și sănătoasă penitență. O spălare de păcate nu numai în fața Domnului, ci și o spălare de bani cu mâna Justiției.
Categoric asta nu e justiție dreaptă. Și când zic asta nu mă refer neapărat la anii de pedeapsă, deși sunt convins că în timp ce televiziunile îl plângeau pe oier, în alte tribunale din țară erau pedepsiți mai greu inculpați pentru fapte mai puțin grave. Nu, nu anii de mămăligă și marmeladă contează, cât mai degrabă mesajul dat de justiție către jumătatea de țară care-l divinizează pe George Becali. Și care înțelege din toată treaba asta că poți ajunge milionar cu doi ani de pușcărie de salon, când, pe vremuri, armata de un an și patru luni nu făcea decât să te pregătească pentru viață.
Dacă era dreaptă în cazul Becali, justiția română n-ar fi numărat prejudiciul adus statului din această afacere cu schimb de terenuri la nici 900.000 euro, precum a evaluat în pagubă Cioflină loturile Armatei. Iar sechestrul de 400.000 de euro pus de instanță pe averea latifundiarului face cât zece parcele dintre sutele scoase la vânzare de marele afacerist din Pipera.
Defilând ca neamul prost prin topul bogătașilor români, oierul cu aere de politician și-a umplut conturile în mare măsură din această afacere premeditat sfârșită prost pentru patrimoniul Armatei. Toți l-am auzit cum se lăuda că a depășit miliardul de euro înainte de criză. Mulți dintre noi am fost terorizați de televiziuni cu imagini ale dărniciei lui George Becali parte și din banii Armatei, omul devenind o figură publică pentru care niciun obiectiv politic, fie europarlamentar, fie deputat de România, nu putea fi de neatins.
Tot cu banii din terenurile Armatei a adus Stelei performanțe pentru care s-a bătut cu echipe mai puțin avantajate de soartă și de generălimea coruptă. De ce să condamnăm un investitor din sport că vrea să facă performanță cu împrumuturi imposibil de rambursat, de ce să mai retragem licențe și să distrugem cluburi, când alții își bat joc de competiție cu banii numărați la metru cub? Cu fiecare zi de pușcărie, Becali își va albi câte milion de euro cu care rămâne după detenție. Iar când îl va întreba cineva cât a pierdut statul de pe urma lui, răspunsul va fi „jumătate din Tănase”, adică nu mare lucru.
Comentarii prin facebook