O zebră a murit la Grădina Zoologică din Timișoara. S-a înecat într-o baltă, la doar o zi după ce a fost adusă din Cehia. Oamenii (în speță, primarul Nicolae Robu) au stabilit că zebra e vinovată pentru propria moarte. Era prea zurbagie! Întotdeauna, cea mai facilă soluție în cazul unei morți suspecte este că mortul e vinovat. În cazul oamenilor, poate că, de multe ori, această aserțiune o fi adevărată. Sunt destui oamenii responsabili pentru propriul sfârșit. Să fie așa și în cazul animalelor? Câtă responsabilitate poate avea un animal, fie el și zebră, pentru propria moarte? Și câtă responsabilitate are omul în grija căruia a fost acel animal?
Cine s-a ocupat de această zebră? Un veterinar sau un om care se pricepe la toate și la nimic în fond, eventual la dat afară muștele din parc și la numărat bani? Cine s-a dus sa vadă zebra în Cehia? Un tip cu pile, iubitor de deplasări pe bani publici, sau unul care se pricepe cât de cât la zebre? Care să fi citit măcar o pagină despre comportamentul zebrelor. Dacă era așa turbulentă, nu s-a văzut acest lucru și în Cehia? Oare nu se întâmplă astfel de lucruri, fiindcă mulți oameni ajung în funcții la nivelul lor maxim de incompetență?
Și poate totuși, în acest caz, oamenii să nu fi fost vinovați. O fi avut zebra tendințe sinucigașe! Dar întâmplarea cu zebra te duce cu gândul la oameni numiți în funcții la care nu se pricep, la oameni care fac lucruri despre care n-au habar. Să luăm la întâmplare. O firmă care are ca activitate stârpirea șobolanilor se va ocupa de acum înainte de arborii din Timișoara. Ce-i mare lucru să tai niște niște crengi, nu-i așa? O poate face și unul obișnuit să stârpească șobolani. Culmea, și această afacere este în subordinea aceleiași direcții din primărie (Mediu), care s-a ocupat și de zebră. Șeful acestei direcții, domnul Bere, a plâns pentru zebră. Poate pentru pomii din oraș dați pe mâna deratizatorilor o să plângă mai încolo.
Dar nu e doar problema primăriei. deBanat a prezentat săptămâna trecută lista cu șefii de instituții deconcentrate din Timiș. Dacă 10% din ei se pricep cât de cât la funcțiile în care au fost aburcați, ar fi bine. Dar nu e așa. Oameni cu diverse specializări, dar mai ales fără, au fost aruncați cu ghiotura să ocupe diverse posturi bine remunerate. Se pricep la toate și la nimic. Sunt niște mici „da Vinci” moderni, le știu pe toate. Mai ales să-și mulțumească șefii de partid, motiv pentru care au ajuns în scaune. Pot fi buni în orice deconcentrată, c-o fi la ITM, la Drumuri, la Șomaj sau Metrologie. Nu spun niciodată că au rezerve vizavi de propriile competențe în aceste slujbe. Dar ce te miri, într-o țară în care un lăcătuș mecanic este șeful parlamentului!? O meserie onorabilă, dar ea trebuie exercitată oriunde altundeva decât din fotoliul de președinte al Camerei Deputaților. Iar când omul cu pricina vorbește și gândește ca un ucenic de lăcătuș mecanic, problema se îngroașă.
O zebră a murit, domnul Bere a plâns. În țara asta însă mor, suferă și plâng zilnic mii, zeci de mii, sute de mii de oameni. Și mor și plâng din cauza altor oameni. Impostori, nepricepuți, incompetenți, care au ajuns în funcții la nivelul lor maxim de incompetență.
Comentarii prin facebook