Nu mai pare un secret că la nivel național asistăm la o repoziționare a forțelor politice în perspectiva viitoarelor confruntări electorale. Deși nu se mai înghit reciproc, PSD și PNL sunt încă obligate să guverneze împreună. Nu se știe până când. Iar până se va rupe coada pisicii, suntem nevoiți să privim la un continuu joc de glezne, fiecare parte așteptând ca celălalt să cedeze primul.
Pe moment însă, nici PNL, nici PSD nu își doresc spargerea USL și plecarea liberalilor de la guvernare. Pe de o parte, liberalii ar pierde accesul la resursele materiale (celebrul ciolan al lui Ilie Sârbu), atât de necesare unei campanii electorale. De cealaltă parte, PSD nu ar mai avea pe cine să transfere responsabilitatea unei guvernări catastrofale. (Mă repet, cred că niciodată România n-a avut un premier mai incompetent și un cabinet de lăutari precum cel de acum. De exemplu, ce legătură, cât de minoră, poate exista între individul Dan Șova și funcția de ministru?). Pe de altă parte, deja se întind prin unele zone punți între PNL și PDL. O alianță mai logică și totodată posibilă într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, mai ales că personajul care a pulverizat-o în trecut, Traian Băsescu, nu mai joacă la masa PDL.
Pe acest fond al reapropierii între PDL și PNL la nivel central, în Timișoara vedem un spectacol straniu, avându-l în prim plan pe deputatul Alin Popoviciu, prim-vicepreședinte al PDL Timiș și vicepreședinte național al partidului. De ceva timp, el produce pe bandă rulantă atacuri furibunde la adresa primarului liberal Nicolae Robu. Să nu fiu înțeles greșit, nu sunt avocatul lui Robu, are el destui oameni care să-l apere. De asemenea, e clar că obligația unui deputat din opoziție este să critice puterea și excesele ei de orice formă. Numai că modul în care Popoviciu face opoziție pare extrem de selectiv. Având parcă ochelari de cal, el nu vede la putere decât o singură persoană în toată această țară: Nicolae Robu. Mulți spun că firea deputatului este mai exuberantă, ca să nu folosesc cuvântul circar. Dar circul său pare bine calculat din culise. Și nu e vorba aici doar de chestiuni personale, cum e deja celebra sală de la „Gen. 30”.
E curios însă că nu l-am auzit pe Popoviciu criticând, sub nicio formă, Guvernul Ponta. Poate acasă, sub duș, mai înjură în amintirea frumoaselor vremuri când tăia și spânzura în tot județul. De fapt, el a și spus, vizavi de subiectul care împarte societatea și clasa politică în două, că va vota proiectul Roșia Montană. La nivel local, a început să se intereseze de Colterm. Niciun cuvânt însă despre modul în care PSD-istul Radu Țoancă și-a angajat acolo neamuri, prieteni și colegi de partid. Ca să nu mai spunem că societatea în cauză a rămas o moșie a PSD, fiind un poligon pentru încercarea unor afaceri social-democrate.
Popoviciu n-a scos o vorbă când viceprimarul Traian Stoia, prin manevre dubioase, a vrut să vândă către PSD o clădire la un preț absolut de batjocură. Chiar Stoia a renunțat de bună voie să insiste pe acest șmen. N-a văzut nimic Popoviciu cum și-a pus PSD în diverse funcții tot felul de personaje fără nicio legătură cu funcțiile în cauză. (Liberalii nu sunt niște nevinovați în aceste chestiuni, dar insist pe PSD fiindcă în zona aceea e obturată privirea lui Popoviciu.) El n-a văzut nici cum USL a orgazizat mai nou concursul pentru inspectorii la Antifraudă. Nu vede vreun scandal nici la consiliul județean. (Aici cred c-o să aibă voie să-l atace cât de curând pe Titu Bojin.)
Dacă ar fi hotărât să candideze la scaunul de primar, atacurile lui Popoviciu ar fi de înțeles. De altfel, într-o ședință de partid și-a anunțat intenția de-a candida. Ulterior, a declarat în presă că nu prea s-ar băga. Normal, probabil i-a spus cineva că Timișoara nu-i Saravale. Și atunci pentru cine bate clopotele Popoviciu? De bun simț ar fi un singur răspuns: pentru PSD. Partid care are un sediu informal la Hotel Timișoara. Locație de unde pornesc, potrivit mai multor surse, și directive către Popoviciu. „Să ne rugăm cu toții ca Robu să-și piardă mandatul”, a glăsuit Popoviciu. OK, Robu nu e bun. Ce punem în loc? Pe Alin Popoviciu? Nu vrea și nu poate. Pe Traian Stoia? Hopaaa, se vede în spate mustața zâmbitoare a Fratelui Marius! Nu e interesant totul? Dacă la București, liberalii și pedeliștii caută căi de împăcare, la Timișoara un ditamai vicepreședinte național al PDL este ghioaga cu care PSD și oamenii (Frații) din spatele lui lovesc în capul lui Robu.
Comentarii prin facebook