Poli a legat la Chiajna trei înfrângeri consecutive și are toate șansele să mai adauge două eșecuri după partidele cu Dinamo și CFR Cluj, final de stagiune ce-ar pune în mod normal pe gânduri conducerea oricărui club care își propune să redevină ce-a fost și mai mult decât atât. Când Nicolae Robu, Titu Bojin, Florențiu Staicu, Nelu Bungău, Călin Rosenblum, Valentin Velcea și Aurel Șunda vor face analiza primei părți de campionat în ședința lărgită a USL Timiș, mă gândesc că se va discuta de subțirimea lotului, de strategia de transferuri fără bani, de politicile salariilor mici, de marketing și, dacă mai rămâne timp, poate Aurel Șunda va vorbi și de reprezentarea clubului în media națională, de puterea cuvântului ACS Poli în ecuația arbitrajului și tot ce înseamnă bucătăria din spatele fotbalului.
Mai bine de jumătate dintre cei 100 de spectatori de pe „Dan Păltinișanu”, grosul suporterilor din fața televizoarelor, concurența de la ASU și alți factori externi echipei s-ar putea întreba, legitim, ce-o oprește pe Poli să bată cu trei goluri diferență, pentru ca două penalty-uri refuzate de arbitru să nu mai conteze în economia rezultatului final. Ce-l oprește pe Scutaru să nu devină penibil bătând obrazul arbitrului, când fundașului timișorean i se pot reproșa ambele goluri primite la Chiajna? Câte etape îi trebuie lui Poparadu să-și reia ciclul gafelor de liga a treia?, și multe alte frământări cu care oricine mi-ar închide gura dacă aș întreba cum facem ca arbitrajele potrivnice să nu devină un obicei la comisia centrală.
Aurel Șunda a fost singurul oficial din club care a ajuns la vorba lui Marian Iancu. Poate au ajuns mai mulți la concluzia asta, dar antrenorul a fost singurul care a ieșit public să spună că Poli nu are glas. Iar cine nu are glas acolo unde contează, pe posturile TV care transmit partidele Ligii 1, sunt cluburi pe spatele cărora se poate experimenta orice. Că nimeni nu le va plânge și nu va exista scandalul care să ducă eventual la reținerea arbitrului de la delegări și frumosul barem.
Marian Iancu a arătat cu ceva vreme în urmă ce lipsește clubului Poli la capitolul reprezentare. Poate că o limbă ca a dumnealui ar fi prea aspră, că omul e ‘oț de Giulești, bagabond de București. Poate că nu ne trebuie o imagine a clubului cu „Ba pe-a mă-tii” la fiecare replică, dar în mod cert simt, ca suporter, nevoia să mă reprezinte cineva, să protesteze cineva în locul meu, atunci când socot că am fost furat de cineva. Pentru că așa e regula jocului în România, iar dacă nu te aliniezi ți se lipește eticheta de prostul satului. Și dacă e să fim corecți, nu e vorba numai de nevoia de a combate o nedreptate, ca strategie de protecție a clubului, ci pur și simplu de exprimarea unei supărări, exact cum o facem împotriva deschiderii traficului în Piața Unirii sau a plantării de palmieri, ca parte a spiritului critic manifestat democratic. OK, dar hai să găsim unul cu gulere și vorba mai albe.
Cine să sune la Digi TV după un meci ca și cel de la Chiajna? Florențiu Staicu, președintele consiliului de administrație, nu există pentru media națională. Bungău directorul ce să zică? Că partidul a făcut toate eforturile? Nicolae Robu nu vrea să se bage în această cloacă, iar Titu Bojin habar n-are despre ce se discută în fenomen. Cu căciuleala lui Călin Rosenblum cred că am ajunge să-i dam dreptate arbitrului care ne-a refuzat două penalty-uri, iar lui Vali Velcea, acest narcisist al retoricii, i s-ar tăia microfonul înainte să-și dea șuvița după urechi. Profesorul Jackie Ionescu este persoana desemnată oficial să ne reprezinte, dar omul are o vârstă, iar televiziunile nu-l sună, intuind că nu i-ar smulge omului sânge pentru rating. Cred că numai Petre Mușat ne mai scoate din dilema asta.
Comentarii prin facebook