Scrisoarea pastorala de Craciun a PS Alexandru Mesian

Alexandru, din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului

Onoratului cler şi iubitului popor credincios har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos

„Şi intrând în casă, au văzut Pruncul împreună cu Maria, mama Lui şi căzând la pământ s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt. 2, 11)

Iubiţi credincioşi, Iubiţii mei fii sufleteşti,

În noaptea Sfântă de Crăciun se împlineşte promisiunea făcută de Dumnezeu din vechime. Timpul aşteptării a luat sfârşit şi Preacurata Fecioară Maria a adus în lume pe Mesia, Cristos Domnul. Isus se naşte pentru întreaga umanitate care este în căutarea libertăţii şi a păcii; se naşte pentru fiecare om aflat sub jugul păcatului, pentru fiecare dintre noi şi pentru familiile noastre, pentru toţi oamenii, deoarece toţi au nevoie de mântuire. În toate bisericile, de Crăciun se înalţă cântări de preamărire şi de bucurie, către Dumnezeu, pentru că l-a trimis pe Fiul Său unic ca Mântuitor al omenirii.

Imaginea Sărbătorii Crăciunului are în centrul său un copil născut într-o iesle sărăcăcioasă. Cine s-ar fi putut gândi că acea fragilă făptură este Isus Cristos, Fiul celui Preaînalt? (Lc. 1,32). Singură Fecioara Maria este Cea care cunoaşte adevărul. Sărbătoarea Naşterii Domnului poate deveni şi pentru noi o şcoală de credinţă, de viaţă şi de iubire. Împăratul cerurilor nu vine în lume ca să primească onoruri şi daruri lumeşti ci vine: „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire” (Crezul Niceean). Pruncului Isus nu i se dă din partea omenirii nici măcar o cameră încălzită ci o peşteră rece, în care se adăpostesc vitele.

În aceste locuri erau adunaţi păstori pe lângă focuri, să se încălzească. Deodată s-a făcut lumină mare şi iată un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor. Ei s-au înfricoşat cu frică mare… iar îngerul le-a zis: „nu vă temeţi căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc. 2,9-11). Îngerul le spune semnul după care-L vor cunoaşte: „Acesta să vă fie semnul: veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Lc. 2,12). Deodată cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2,14).

După ce au plecat îngerii, păstorii au zis unii către alţii: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Văzându-l pe Copil au vestit cele ce le-a spus lor îngerul despre Prunc” (Lc. 2,15-16). Toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte în inima ei (cf Lc. 2,19).

Un alt grup de adoratori care au venit să se închine Pruncului Isus au fost Magii. Aceştia au ajuns la Ierusalim călăuziţi de o stea. Erau oameni de bază în societate căci au avut acces la împăratul Irod. Aceşti Regi-Magi n-au găsit la Ierusalim ceea ce căutau: „Unde este împăratul iudeilor care s-a născut? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să I ne închinăm” (Mt. 2,2). La Ierusalim află totuşi adresa precisă, răspunsul dat de profetul Michea, în capitolul 5, versetul 1: „în Betleemul Iudeei”.
„Şi intrând în casă, L-au aflat pe Prunc cu Maria, mama Lui şi căzând în genunchi, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au dat daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt. 2,11).

Iubiţi credincioşi,

La Isus vin de departe Magii, dar şi oameni călăuziţi de lumina stelei şi de lumina Sfintei Scripturi. El, un copil ce nu poate vorbi şi totuşi existenţa Sa divide lumea; unii Îl caută şi alţii Îl refuză. Omagiul adus de Magi Pruncului-Rege este răspunsul corect, dat de omenire lui Emanuel, Dumnezeu este cu noi.

Episodul Magilor poate fi interpretat ca o mare profeţie ce reprezintă deja pelerinajul popoarelor în Is. 60 şi Ps. 71,18: „Se vor binecuvânta întru El toate seminţiile pământului, toate neamurile Îl vor ferici pe El” (Ps. 71,18). Noua comunitate ce ia fiinţă este Biserica; ea se lasă condusă de semne şi cuvinte profetice spre întâlnirea cu stăpânul său. Cristos se află în Biserică, iar cei care-L caută vor fi recompensaţi. Magii pun în aplicare imperativul pe care îl rosteşte Isus ca normă ecleziastică: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Mt. 7,7).

Iubiţi credincioşi,

Magii nu sunt uimiţi că au găsit un copil, nici nu par dezamăgiţi. Magii nu caută un erou, mulţumindu-se cu ceea ce au găsit. Primul lor gest este de a îngenunchea în adoraţie; un act de umilinţă şi de credinţă faţă de măreţia Pruncului. Darurile lor exprimă gestul de iubire iar: „Deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă” (Mt. 2,11). Darurile Magilor pentru Mesia simbolizează adevărata adoraţie. Prin aur subliniază divinitatea Sa regală; prin tămâie Îl recunosc ca preot al Noii Alianţe; oferindu-i smirnă Îl celebrează pe profetul care îşi va vărsa propriul sânge pentru reconcilierea omenirii cu Tatăl.

Noi îi putem considera pe Magi prototipul pelerinului, nu al aventurierului; ei au curajul să plece cu puţine certitudini, dar pline de speranţe. Magii, care nu mai văd lumina stelei, nu se întorc din drum dezamăgiţi pentru că umilinţa îi împinge să continue căutarea Regelui. Nici în plasa lui Irod nu cad. Ajung la locul căutat şi venerează Lumina care nu mai este stea ci persoană. Este însăşi Lumina lui Dumnezeu prezent prin Fiul Său nemuritor, intrat acum în istorie, născut de la Spiritul Sfânt şi din Fecioara Maria.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Sfinţii Magi au inaugurat pelerinajul şi drumul omenirii de căutare a Fiului lui Dumnezeu. Să-i imităm şi noi în a-L căuta mereu, fără a fi descurajaţi de neprevăzut şi de greutăţi, deoarece şi noi vom găsi „o stea” care să ne conducă spre finalul pelerinajului nostru, adică la Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Vă îndemn, iubiţii mei fii sufleteşti, să-L adoraţi pe Cristos care este prezent în viaţa noastă; să vă asociaţi îngerilor şi păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniţi de la mari distanţe pentru a se închina Lui. Să alergăm şi noi la ieslea în care Pruncul ne aşteaptă cu mânuţele întinse, dorind să vină în inimile noastre ca să le aprindă de iubire, să le dea curaj pentru lupta vieţii.

Isus ne aşteaptă mereu la Sfânta Liturghie în taina altarului – care este Betleemul zilelor noastre – adică în Sfânta Cuminecătură. Să-L adorăm împreună cu Sfânta Sa Mamă şi să-L primim cât mai des în inimile noastre printr-o spovedanie bună şi prin cuminecare. Iar acum, cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, Îl rugăm pe Isus Cristos Care a venit pentru noi, să ne dăruiască deplină sănătate, bucurii, adevărata pace şi belşug de haruri.

Sărbători fericite!
An Nou fericit!

Cu arhiereşti binecuvântări, Alexandru Mesian, episcop de Lugoj