La finalul umilinței din „Groapă”, marele antrenor de Divizia B Aurel Șunda a anunțat că își asumă întreaga răspundere pentru penibilul meci. El a mai adăugat că putea fi chiar și mai rău, Poli „scăpând ieftin” din această deplasare. Chiar așa, să iei patru goluri de la o echipă care marchează în cinci meciuri câte ne-a dat nouă într-unul poate fi bifat ca o mare realizare. S-a văzut și pe teren, timișorenii jucând cu fundul în poartă și la 0-3 și la 0-4, apărând eroic rezultatul. E bine însă că Șunda își asumă răspunderea! Dar cum?
În mod normal, ar trebui să demisioneze. Fiindcă asta înseamnă cu adevărat să-ți asumi răpunderea în fapte, nu în vorbe. Dacă nu vrea să demisioneze, poate renunță de bună voie la o parte din salariu. Să simtă la buzunar. Nu cred că va face nici acest lucru. Și atunci cum își asumă? Își trage singur câteva picioare în fund în fața oglinzii? E o chestiune generală în România: ne asumăm răspunderea pentru diverse lucruri, dar numai din gură. Exact la fel fac și politicienii!
Și de unde vin aceste vorbe aruncate în vânt, nedublate de fapte? Cred că marea problemă la ACS Poli o reprezintă banii de la buget. Nu sunt ei foarte mulți, dar sunt. Aici se lucrează ca la o întreprindere de stat. Salarii mai mici, dar vin la timp. Că îți faci sau nu își faci treaba, leafa merge. Cum era o vorbă în timpul lui Ceaușescu: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”. Nimeni n-are nicio răspundere, fiindcă sunt bani publici. Dacă la mijloc era un patron privat, alta era treaba cu acest „miserupism”, „dolcefarniente” și asumări de răspunderi făcute „la mișto”. Și fiind vorba de o firmă de stat, la ACS Poli, inclusiv angajările s-au făcut pe criterii politice, pe algoritm politic. Toți sinecuriștii de la club au un spate politic, ori de la PSD, ori de la PNL, inclusiv antrenorii! De exemplu, Vali Velcea, asumat de liberali după un trecut PDL-ist, a fost schimbat cu Șunda, apropiat de PSD. La un club profesionist de fotbal se muncește non-stop, ca într-o societate. Privată, nu de stat. La Poli, unii din conducere vin la slujbă doar când se dau salariile. Dacă nu or fi pe card…
Și apropo de modul în care se asumă răspunderea la club. Și-a asumat cineva aducerea lui Furtado, cel mai bine plătit jucător, alături de Ovidiu Petre? Cine a văzut că acest Furtado e fotbalist, nu jucător de popice sau culegător de banane, ar cam trebui să-i plătească salariul din propriul buzunar. Așa ar fi corect, vizavi de modul în care se cheltuie banii publici. Sunt multe de discutat și despre Ovidiu Petre, care mai poate juca 60 de minute la trei meciuri. Nu-și asumă însă nimeni niciun eșec. Eventual din gură, la fel ca Șunda după meciul cu Dinamo.
>Câteva cuvinte și despre mandatul Șunda. Pe motiv că era nevoie de un „șoc”, după mai multe rezultate proaste, el l-a înlocuit pe Velcea. Ne-am bucurat la început pentru câteva rezultate pozitive, făcându-ne că nu vedem cât de mincinoase au fost, dacă nu chiar rușinoase. Așa au fost victoriile cu Oțelul și U Cluj (ultimul fiind ajutați și de arbitri) și – mai ales – egalul cu Petrolul. Fotbal cu fundul în poartă, mult noroc și niciun orizont. Să fim cinstiți și să recunoaștem aceste lucruri. Însă norocul e schimbător și, cum era normal, au venit și rezultatele proaste pentru Șunda și ai lui, „încununate” cu înfrângerea rușinoasă cu Dinamo. Una peste alta, în opt meciuri cu Șunda, Poli a obținut șapte puncte, în timp ce Velcea strângea 12 în zece meciuri. Așadar, „șocul” s-a transformat într-un mare regres.
Dacă nu se va interveni cât mai repede la club, viitorul e foarte sumbru și ne paște retrogradarea. Ar cam fi timpul ca primarul Nicolae Robu să se implice la modul cel mai serios cu putință, fiindcă o retrogradare poate duce la pulverizarea echipei. Nici măcar politic nu va putea să o ia de la capăt din Liga a II-a. Altfel, dacă lasă analiza a ceea ce s-a întâmplat pe umerii lui Călin Rosenblum și ai lui Șunda, o să fie o mare caterincă. Fiindcă, dacă se pricep la ceva cei doi, sunt caterincile, glumițele mai mult sau mai puțin proaste și „miștourile”. Aici e domeniul în care Poli stă chiar bine, dacă îl adăugăm și pe Petru Mușat. Nu ne bate nimeni. Ei pot transforma și o înmormântare în subiect de miștocăreală maximă. Chiar dacă este înmormântarea lui Poli.
Comentarii prin facebook