Cum a reusit ASU Poli sa fie mai tare decat Steaua, Dinamo si Viitorul Scornicesti la un loc

Colegul Eugen Sasu se întreabă într-un articol alăturat „ce a mai rămas din ASU Politehnica?”, acel etalon de onoare și moralitate din fotbalul românesc, ba chiar european sau mondial. Se pare că a rămas bine, chiar foarte bine. Fără niciun fel de ironie, cred că gruparea de pe Stadionul Știința are o organizare impecabilă. Aș spune de multinațională. Și vorbesc de o organizare împărțită pe un fel de departamente sau aș putea spune falange, unde fiecare își vede de treaba lui, toți trâgând la aceeași căruță. Asta nu înseamnă că nu știu unii de alții. Dar de multe ori se fac că nu știu.
Să luăm pe rând aceste falange într-o ordine aleatorie. Să începem cu cea juridică, una dintre cele mai importante. Aici se remarcă Cristi Brâncovan, care se pare că e tobă în regulamente, reguli și alte chichițe legislative. Nu-i puțin lucru ca, an de an, să promovezi în ligile superioare numai și numai la “masa verde”, speculând tot felul de șmecherii. N-a ieșit acum cu Chișoda, dar se va rezolva într-un alt mod. Nici Viitorul Scornicești în timpul lui Ceaușescu n-a reușit o asemenea perfomanță, fiind obligată să promoveze dintr-o divizie în alta doar pe teren. E drept că mai dădeau scoruri astronomice, dar în iarbă, nu la „masa verde”. Nu mai vorbesc de Steaua și Dinamo care au fost nevoite să fuzioneze cu alte echipe pentru ajunge în primul eșalon. Departamentul „juridic” pregătește acum promovarea în Liga a III-a pe baza unei invitații de la FRF. Adică acea Federație atât de hulită, înjurată etc. Dacă ar fi adevărat zvonul că jucătorii altor echipe sunt „motivați” prin diverse metode, ori să joace mai bine, ori s-o lase mai moale, probabil tot acest departament s-ar ocupa de astfel de lucruri.
Apoi vine „brațul armat” al galeriei. Sunt mai puțini vizibili, știu să-și facă treaba fără să iasă foarte des în evidență. Presa apropiată de echipă se face că nu-i vede, că n-ar exista. Sunt oamenii care pun presiune pe echipele adverse, necontând mijloacele. Începând de la înjurături și amenințări până la pumni în cap. (Apropos, un lucru despre care nu s-a scris sau vorbit: a avut de-a face cu pumnii unui membru al acestei facțiuni și fratele antrenorului Dan Alexa de la ACS Poli.). „Când jucați cu noi, o faceți pe burtă, că altfel nu se știe!”, este mesajul pe care această facțiune îl transmite adversarilor. În urmă cu câțiva ani, la Chișoda era o echipă formată din așa-ziși interlopi. Ori acea echipă nu provoca atâta spaimă prin sate și cătune, cum o face falanga dură a ASU Poli. Prin presiunile exercitate pe adversari sau arbitri, a adus destule puncte în vistieria echipei.
Vine apoi partea frumoasă a galereie. Acei oameni inimoși care merg după echipă în fiecare etapă, cântă și își încurajează jucătorii. Ei reprezintă cartea de vizită a lui ASU Poli, oamenii fotografiați, filmați și arătați tuturor. Datorită acestor suporteri adevărați, ASU Poli a devenit cunoscută în toată țara, iar mulți oameni, inclusiv intelectuali remarcabili, s-au îndrăgostit de echipă. (Vezi Radu Paraschivescu!) Vorba primarului din Dudeștii Vechi, cel scuipat pe Știința: la ASU sunt și oameni care strâng gunoaiele după alții, dar și smardoi care dau cu pumnul sau flegma. Multă lume vrea să vadă doar această față a echipei, făcându-se că nu o văd pe celalaltă.
Nu în cele din urmă vine zona „gulerelor albe”, a „intelectualilor”, respectiv cei din conducerea Druckeriei. Aceștia nu se bagă peste zona juridică (avocații nu sunt iubiți nicăieri, dar ai nevoie de ei). Oficial strâmbă din nas când e vorba ca echipa să aibă de câștigat la „masa verde”, apoi dau din umeri: „Asta este, noi n-am vrut să beneficiem, dar dacă ăsta e regulamentul, nu ne putem opune!”. Evident, „nu știu” nimic nici de „brațul armat” al galeriei. Eventual mai critică în public unele excese, când acestea devin prea evidente. O anexă a acestei falange e zona politrucă, fiind de notorietatea faptul că un membru al „intelghenției” a încercat, cu ajutorul PSD, să ajungă viceprimar al Timișoarei. Așadar, mă repet, organizarea celor de la ASU Poli e impecabilă. Un singur lucru ar fi de dorit totuși de la conducerea echipei și de la toți cei din jurul ei. Ca să nu fie de o penibilitae maximă, s-o lase mai moale cu moralitatea, că altfel riscă să ajungă în Cartea recordurilor la secțiunea ipocrizie. Nu-i nicio rușine să fii pragmatic și să-ți vezi interesele, indiferent de metode și ajutoare. Cu chichițe juridice, presiuni, cu flegme sau pumni, cu Lața, cu PSD-ul…