„De la sublim la ridicol nu este decât un pas”, spunea Napoleon Bonaparte după înfrângerea de la Berezina în timpul retragerii din catastrofala campanie din Rusia. Era începutul sfârșitului pentru Napoleon, sfârșit consemnat la Waterloo. În decurs de numai un an, premierul Victor Ponta a trăit pe propria piele cu vârf și îndesat vorbele lui Napoleon. Da, asemănarea între cele două personaje este jignitoare pentru fostul împărat al Franței, dar rămân vorbele sale care să descrie soarta lui Ponta.
20 septembrie 2014. În urmă cu exact un an, Victor Ponta își lansa candidatura pentru alegerile prezidențiale. Se întâmpla exact de ziua lui de naștere, pe Stadionul Național, printr-o manifestare faraonică de sorginte nord-coreeană. Zeci de mii de PSD-iști s-au adunat să-l omagieze pe el, Kim Jong-Pont, cel mai iubit și răsfățat fiu al partidului. Osanalele au curs, omagiile au fost fără număr, iar adulatul Ponta chiar se credea al doilea om providențial, după Nicolae Ceaușescu, cu care s-a pricopsit România. Prin urmare, nici nu trebuia să facă nimic în campanie, poporul fiind obligat să-l voteze. Chiar el anunța că-și va petrece vremea distrându-se la televizor pe seama celorlalți candidați, cu popcorn și cola.
A făcut-o, în schimb, imensa mașină de propagandă a PSD, care a produs cea mai jegoasă campanie electorală de la 1990 încoace. Iar când depășești orice limită a nesimțirii, soarta ți-o întoarce fix în bot. Ponta a pierdut alegerile la o diferență de scor uriașă, care n-a mai lăsat loc de intepretări nici pentru Latrina 3 sau Ghiță TV, vârfurile de lance ale puturoasei propagande PSD-iste. Era începutul sfârșitului.
21 septembrie 2015. La ÎCCJ începe procesul în care inculpatul Ponta Victor Viorel este judecat în dosarul Turceni-Rovinari pentru trei capete de acuzare: fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani. Un dosar care nu este chiar așa firav cum încearcă să-l bagatelizeze cei care mai cred în Ponta: „Ce-i aia, 50.000 de lei?”. Lucrurile sunt mult mai nasoale și vădesc o afacere orchestrată și premeditată, cu miros de șantaj și trafic de influență. Pe scurt. În 6 decembrie 2006, la propunerea deputatului de Gorj Victor Ponta se înființează o comisie de anchetă privind contractele păguboase de la Complexul Turceni-Rovinari, condus și atunci, ca și acum, de celebrul Laurențiu Ciurel. Înainte de înființarea comisei, Ponta a ieșit de mai multe ori în public să atace respectivele contracte. Pe 21 martie 2007 se încheie primul contract între Ciurel și Dan Șova, cel care l-a răsplătit pe Ponta din banii luați de la Turceni-Rovinari. Vor urma altele trei, totalizând câteva milioane de euro. Până atunci, pe 4 iunie 2007, activitatea comisei de anchetă a lui Ponta încetează brusc. Așadar, departe de-a fi vorba de o bagatelă de 50.000 de lei.
Până la acest proces însă, Ponta, în afară de-a deveni primul premier penal al României, a pierdut șefia PSD. Și nu în favoarea Rovanei Plumb și a lui Ilie Sârbu, cum își dorise, ci la Liviu Dragnea. Acum, n-a mai rămas de el decât un prim-ministru fără nicio putere, sechestrat de propriul partid la Palatul Victoria, acolo unde execută comenzile pe care le primește. Mai mult, rând pe rând, a fost părăsit de toți cei care îl ridicau în slăvi anul trecut. Fosta troică Ponta-Sârbu-Ghiță, care a condus România în ultimii ani, s-a pulverizat. Ponta a ajuns să fie părăsit inclusiv de șeful PSD Timiș, bunul său prieten Sorin Grindeanu, primul care sărit să-i facă pe plac lui Dragnea un congres cât mai rapid.
Dar ce să mai zici de socrul Ilie Sârbu? Care vineri seara, la o pensiune din apropierea Timișoarei, aparținând unui fost polițist de la Rutieră, a dat un mare zaiafet la care a invitat tot activul de partid din PSD Timiș. În timp ce PSD-iștii timișeni chefuiau de mama focului, la București, singur și mohorât, Victor Ponta se pregătea pentru procesul de luni. Unul care nu doar că l-ar putea scoate definitiv din viața publică, dar l-ar putea trimite și în spatele gratiilor. Acolo unde a mai fost dintre foștii premieri post-decembriști doar idolul său politic, Adrian Năstase.
Comentarii prin facebook