Una dintre marile surprize ale acestor alegeri, frumoasă pentru unii, de coșmar pentru alții, a fost scorul mare scos în Capitală de USB-ul lui Nicușor Dan. Un partid foarte nou, creat însă de un om care a avut o activitate civică extrem de aplicată în ultimii ani strict pe problemele bucureștenilor. USB poate fi considerat un partid anti-sistem, dar fără nicio asemănare cu acel gen de partid anit-sistem sulfuros, născut în hazna de tipul PP-DD. USB nu contestă democrația, princiipile statului de drept sau instituțiile statului. Din contra. Ce contestă USB e actualul establishment politic. USB e un partid al tinerilor care se încăpățânează să rămână într-o Românie furată și pauperizată de toate partidele care s-au perindat la putere. USB nu e un partid populist ca alte formațiuni anti-sistem și refuză să vândă viitorul copiilor, așa cum doresc mai nou mișcările sindicale.
Liderii USB sunt oameni cu studii, care au performat în meseriile lor. Sunt antreprenori, șefi în multinaționale, specialiști în varii domenii. În aceeași măsură s-au lovit de un sistem putred de corupt, de un imens aparat administrativ bugetofag și loc de muncă pentru toții imbecilii promovați de partide. USB nu este antieuropean, precum alte partide anti-sistem din Europa. Ba chiar din contra, ar dori ca modelele europene să fie mai repede implementate în România. Membrii USB sunt oameni care n-au mai făcut politică și, dacă e să să aibă o aversiune pentru ceva din politichia românească, e traseismul politic.
Fiind pe baricada luptei anticorupție, liderii USB sunt printre primii care aplaudă acțiunile DNA. Acestea ar fi pe scurt câteva caracteristici ale acestui partid nou, născut din protestele anti-Roșia Montană și Colectiv, votat în special de tinerii între 20 și 40 de ani, cu studii universitare. Un partid care a devenit un dușman în egală măsură pentru ambii piloni ai eșicherului politic românesc, PSD și PNL. În noaptea alegerilor, Nicușor Dan a anunțat că, pe modelul USB, vrea să înființeze un partid la nivel național, Uniunea Salvați România. Dacă va reuși să capaciteze în țară același gen de oameni ca în București, USR poate fi cu adevărat un pericol pentru actuala clasă politică.
Marele pericol este însă ca pe valul creat la București să se urce acum tot felul de profitori, oportuniști și fripturiști. De exemplu, la Timișoara și-a anunțat deja intenția de-a crea o platformă civică pe model USB Adrian Orza, proapăt ales consilier local. Culmea tupeului, devenit „civic” și mare critic al clasei politice, Adrian Orza este exemplu clasic de creație a… clasei politice. Dacă nu era membru de partid, nimeni n-ar fi auzit de Adrian Orza. Hai să vedem însă acum dacă profilul lui Orza se suprapune peste cel descris succint mai sus al liderului USB.
Dintr-un început trebuie spus că, de când a plecat din funcția de viceprimar în 2012, Adrian Orza n-a avut niciun job. Oficial. Potrivit declarației sale de avere din ultimii ani, trăiește din indemnizația de consilier local de 700 de lei pe lună. Dacă are alte surse de venit, ori este evazionist, ori a făcut fals în acte publice. Ori amândouă. Cât privește activitatea din consiliul local se știe că printre puținele lucruri e lobby-ul pentru o terasă ilegală. Cât timp avea speranțe că terasa va primi autorizație a fost cățeluș pe lângă primarul Nicolae Robu. Când i-a fost demolată, a ajuns adversar.
Mergem mai în urmă. Viceprimar nu a fost fiindcă se chema Adrian Orza și s-ar fi remarcat prin ceva într-o meserie, la o catedră universitară, într-un laborator științific etc. A fost viceprimar fiindcă s-a priceput mai bine decât nimeni altul să poarte geanta șefului său Gheorghe Ciuhandu, Care, ca amănunt de culoare, l-a renegat ulterior. Ca viceprimar s-a remarcat doar fiindcă stătea toată ziua pe forumul de discuții al lui Poli Timișoara. Înainte de-a fi viceprimar, partidul (PNȚCD) l-a pus director la Fabrica de Țigări. Pe criterii absolut politicianiste, fără nicio legătură cu vreun merit oarecare. Nici măcar nu fumează, ca să zici că se pricepe la țigări. Să mai spunem aici că, după ce-a pierdut scaunul de viceprimar, Orza a candidat în 2012 alături de PDL pentru un fotoliu de deputat. Fără succes. Mai mult, în 2014, profitând, ca toți traseiștii din țară, de celebra ordonanță a traseiștilor, din membru PNȚCD s-a făcut „independent”. Și „civic”.
Vorbim și de DNA, ca să mergem mai departe cu „asemănarea” dintre Orza și profilul unui lider USR? Orza e trimis în judecată pentru fapte de corupție legate de finanțarea clubului Poli. E adevărat, personal, mi se pare un dosar tras de păr. Dar, în aceeași măsură, în momentul în care Ciuhandu era chemat la DNA în același caz, Orza urla că el n-a avut nicio legătură cu Poli și Marian Iancu. Or, știe toată lumea, sunt și imagini care să confirme faptul că Orza se ocupa cu mare atenție de scamele de pe hainele lui Iancu. De altfel, el l-a tras și pe Ciuhandu în această poveste. Și aici de vorba de caracter. Mă rog, de lipsa acestuia. Ca atare, dacă USR găsește prin țară mai mulți astfel de oameni, se poate spune de acum că proiectul a murit din fașă. Și, personal, cred că ar fi mare păcat.
Comentarii prin facebook