NECROLOG GRIGORE TRIF
Îndoliată familie, îndurerată adunare,
Omul îşi probează valoarea şi nobleţea sa spirituală, tăria în ispite şi încercări şi nădejdea în Dumnezeu în momentele grele din viaţa sa, în situaţiile-limită, în clipele de încercare şi durere. Boala este un dialog al lacrimilor cu Părintele Ceresc, a Cărui prezenţă mântuitoare omul a refuzat-o în viaţa sa, prin slujirea faţă de păcat. Conştientizarea acestui fapt şi lupta de întoarcere a sa, fie chiar şi în ultimele clipe ale vieţii, precum a făcut-o tâlharul de pe cruce, pot răscumpăra păcatele din timpul vieţii, reaşezându-l pe omul căit în dragostea lui Dumnezeu.
Ucenicii marelui duhovnic al Greciei contemporane, care a fost Părintele Porfirie, mărturisesc faptul că acesta se ruga adesea cu rugăciunea: „Doamne, dă-mi cancer! Doamne, dă-mi cancer!” Şocaţi, l-au întrebat cum de cere acest lucru de la Dumnezeu, când ei caută să fugă şi să nu audă de această boală. Iar Părintele Porfirie le-a explicat că, suferinţa oncologică şi mai ales în fazele ei terminale, atunci când ştiinţa medicală îşi demonstrează neputinţele ei este cea mai uşoară şi cea mai sigură cale spre asceză. Cam aceeași idee mi-a enunțat-o părintele Augustin de la schitul “Înălțarea Sfintei Cruci” de la Aiud in urma cu vreo 4-5 ani, și anume că bolnavii de cancer prin suferință își ard păcatele, astfel încât această boală devine calea cea mai scurtă și cea mai directă către Dumnezeu. Ceva asemănător cu suferința îndurată de floarea intelectualității românești în iadul închisorilor comuniste de la Aiud și Gherla, ulterior supranumiți “sfinții închisorilor”.
Grigore Trif a fost un bun român și un naționalist convins. L-am cunoscut în urmă cu 7 ani și de atunci am luptat împreună în încercarea de trezire a conștiinței naționale la Poporul Român. Am senzația că prea mulți naționaliști români au plecat dintre noi în ultimii ani (profesorul Gheorghe Buzatu, avocatul Vlad Hogea, Adrian Păunescu, Mitzura Arghezi, Mircea Purceld, Grigore Trif, etc.) Vadim Tudor a sunat goarna adunării și alaltăieri Grigore Trif a răspuns și el PREZENT. Timpul ne presează deoarece în 1 Decembrie 2018 va trebui realizată reîntregirea. Echipa din Ceruri sunt convins că lucrează la acest deziderat.
Pe de altă parte, consider că este o ruşine pentru medicina actuală şi aici îmi fac şi eu mea culpa că nu reuşim să dăm omenirii un leac eficient pentru cancer.
În continuare voi da citire unor versuri ale șefului lui Grigore Trif pe linie de partid, plecat și el la cele veșnice mult prea devreme, care consider că se potrivesc în această nefericită împrejurare.
Elegie pentru bolnavii de cancer
Motto: „Ca o lămâie veche te-ai făcut
Tu, om răpus de cancer – te sărut!”
Ah, voi, bolnavi de cancer, vă iubesc!
Voi sunteţi un popor dumnezeiesc!
Ruşine pentru ştiinţă, veac de veac
Că n-a găsit acestei boli un leac.
Sau, cine ştie, Dumnezeu n-o lasă
Că specia e mult prea numeroasă.
Însă aceasta-i cea mai laşă boală
Rac monstruos, cu menghină mortală.
Te umfli, te usuci, te înnegreşti
Nu mai eşti tu, un drac te-a prins în cleşti.
Îţi faci curaj, te-agăţi cu disperare
De analize fără de valoare.
La vizita din zori ai prins speranţă:
Un doctor te-a tratat cu eleganţă.
Iar sora medicală ţi-a zâmbit
Şi soarele pe geam a năvălit.
Şi parcă totul mai uşor suporţi
De nu ar fi furgoanele cu morţi.
Vecina de salon s-a prăpădit
Familia în doliu a venit.
Încep dureri de oase, infernale
E criză de morfină prin spitale.
Talazul vieţii clocoteşte-afară
La radio răsună o fanfară.
Te rogi, în gând, la îngerul cel bun
Să mai trăieşti măcar pân’ la Crăciun.
Zăpada e un drog ce-nviorează
Chiar şi pe cei atinşi de metastază.
Şi ai aflat o veste din ziare
De o miraculoasă vindecare.
Poate că oameni sfinţi se tot rugară
Şi Necuratul a ieşit afară…
Nu ai putere nici nu poţi mânca
Ţi se ia sânge iar, seringa-i grea.
În vise îţi apar cei dispăruţi
Ei sunt atât de tineri, dar sunt muţi.
Îţi fac cu mâna şi apoi dispar
Dar mâine vor veni la tine iar.
Intri cu greu în starea asta nouă
Îţi picură din ochi un strop de rouă.
Îţi este dragă viaţa, dar acum
Îţi bate ceasul, te aşterni la drum.
Eu te încurajez şi-ţi spun în faţă
Că vei renaşte într-o altă viaţă.
Iar Domnul sigur va recupera
Lumina ce-a sădit-o-n fiinţa ta.
Nu dispera, te cheamă asfinţitul
E foarte trist, dar moartea nu-i sfârşitul.
Am să mă rog, fierbinte, pentru tine
Tu ai un loc în inimă la mine.
Pe toţi ne pune Domnul la-ncercare
Poate-i mai viu acela care moare.
Dumnezeu să-l odihnească și să-i așeze sufletul alături de sfinții Săi !
Dr. Livius Țîrnea
fost președinte al PRM Timiș
Comentarii prin facebook