Doar o săptămână ne mai desparte de alegerile parlamentare din 11 decembrie. Au trecut, aşadar, trei săptămâni de campanie electorală plus perioada pre-electorală, fără ca mai nimic să atragă atenţia. De fapt, nu ştiu dacă majoritatea românilor a aflat de aceste alegeri. În vară, multă lume se întreba dacă poate exista o campanie mai anostă decât cea de la alegerile locale. Acum avem şi răspunsul: da, se poate! Teme de campanie nu prea sunt, dezbaterile sunt vlăguite, candidaţii, obosiţi. Cam acesta e în câteva cuvinte tabloul acestei campanii.
În mare penurie de subiecte am ajuns, de exemplu, ca agenda publică să fie ocupată aproape o săptămână de gestul preşedintelui Iohannis de a nu-i invita pe alde Dragnea, Ponta şi Tăriceanu la manifestările de 1 Decembrie. Pe motiv absolut incontestabil că toţi trei au şi niscaiva dosare penale, chiar şi o condamnare. Culmea, gestul preşedintelui, posibil electoral, s-ar putea să aibă un efect contrar, puternica propagandă PSD-istă transformându-i pe cei trei penali în adevăraţi eroi ai neamului, „victime” ale Sistemului. Propagandă dusă în special de două televiziuni de ştiri, din care cea patronată de Ghiţă are accente paranoice, în mod bizar nesancţionate de CNA. Că la noi se poate orice. Adică românului să nu-i placă corupţia, dar să fie îndrăgostit de corupţi. Dovezi sunt la fiecare ciclu de alegeri. Ce dovadă mai mare este că ALDE stă relativ bine în sondaje, chit că singura temă de campanie este apărarea politicienilor corupţi? De altfel, o recentă analiză arată că peste 70% dintre candidaţii acestui partid au probleme penale şi de integritate.
Trebuie spus că principalul vinovat pentru această campanie leşinată este Partidul Naţional Liberal. Din două mari motive. Pe de o parte fiindcă, prin Mihai Voicu, PNL a pus bazele noii legi electorale plină de tot fel de îngrădiri. Pe de altă parte, având de surmontat eşecul de la alegeriler locale, dar şi sondajele pre-electorale, PNL era obligat să aducă un zvâc, să propună mai multe teme de interes public. Or, liberalii n-au propus niciun subiect care să stârnească o cât de mică emoţie. Mai mult, partidul traversează o criză acută de lideri, pe care în mod cert n-a mai avut-o niciodată. Preşedintele Alina Gorghiu nu doar că e ternă, dar mai face nişte prostii imense, cum ar fi clipul cu sandviciul. Şeful de campanie Gheorghe Falcă dovedeşte că nu poate depăşi ca anvergură limitele uniui baron judeţean. S-a ajuns ca vector de imagine să fie Cristian Buşoi, a cărui carismă nu o depăşeşte pe cea a unui motor de tractor. Spre deosebire de PSD, partid de masă social-democrat, liberalii ar trebui să fie o formaţiune de lideri. Pe care nu-i are. Aşa că alegerile îi prind pe vine, aşteptând parcă o pleaşcă din cer precum la prezidenţialele din 2014.
De cealaltă parte, PSD face ce ştie mai bine. Dincolo de imensul aparat propagandistic pe care-l are la dispoziţie, PSD-iştii n-au ieşit nici acum din paradigma fraieririi electoratului prin tot felul de promisiuni care n-au nicio legătură cu realitatea. Şi fiindcă multor conaţionali le place să fie minţiţi pe faţă, reţeta PSD-istă încă se bucură de mare succes.
Ce se întâmplă în Timiş? La o scară mai mică, ce se întâmplă în ţară, având şi o tuşă aparte. Interminabilele scandaluri de la întocmirea listelor de candidaţi au produs o ruptură în PNL. Mulţi lideri liberali, inclusiv primari, nu s-au implicat în această campanie. Singurul mesaj mai important transmis de şeful PNL Timiş Nicolae Robu este acela că Guvernul Cioloş a început să sprijine Timişoara şi o va sprijini şi mai mult dacă va rămâne la putere. Culmea, este exact guvernul împotriva căruia Robu încerca să scoată lumea în stradă în vară. Nu i-a ieşit chemarea, fiindcă majoritatea timişoreanilor (şi aici e marele noroc al PNL Timiş) chiar îl apreciază pe Dacian Cioloş. Spre deosebire de Robu, pentru care actualul premier e doar un instrument.
Comentarii prin facebook