Contrar multor păreri exprimate de tot felul de atoateştiutori, printre care şi Victor Ponta, preşedintele Klaus Iohannis a respins propunerea PSD pentru funcţia de premier. În acelaşi timp, preşedintele a recunoscut dreptul alianţei învingătoare în alegeri, solicitând nominalizarea unui alt premier din partea PSD – ALDE. Din moment ce preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a anunţat că Sevil Shhaideh este unica propunere pe care o va face, se poate spune că România a intrat într-o criză politică. Evident, asta în cazul în care Dragnea se ţine de cuvânt. (El are şi posibilitatea de-a o propune din nou pe Shhaideh.) După anunţul lui Iohannis, unii s-au grăbit să spună că preşedintele a înscris un gol în meciul cu Dragnea. La sediul PNL cică e mare bucurie, iar Raluca Turcan a vorbit de „interesul naţional” care l-ar fi mânat pe preşedinte. (Parcă mai era un individ care tot vântura „interesul naţional”.) În absenţa lui Dragnea, cei din PSD încă nu vorbesc fiindcă nu ştiu ce, în schimb şi-au pus televiziunile de casă să producă isterie.
Pare paradoxal, dar refuzul lui Iohannis vine în sprijinul PSD, iar mulţi din acest partid ştiu acest lucru. Da, oficial, mai toţi PSD-iştii au vorbit de propunerea lui Drganea ca despre o genială măsură de salvare a României. Numai că, dacă i-ai fi întrebat pe PSD-işti ce miros au pârţurile lui Dragnea, ţi-ar fi spus la unison că aduc a parfum de iasomie, chit că acasă s-ar fi plâns că era să fie gazaţi. E clar, şi PSD-iştii ştiu acest lucru, propunerea lui Dragnea are o imensă vulnerabilitate, care a devenit tot mai cunoscută după ce-a fost făcută publică. Şi aici de vorba de soţul doamnei Shhaideh. (Deşi am mari dubii şi despre cineva care a lucrat aproape 20 de ani pentru Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre). Ascensiunea fulgerătoare a acestuia în România este demnă de romanele de spionaj ale unor John Carre sau Frederick Forsythe. Respectiv, e paraşutat în România în 2010, în 2011 o cunoaşte pe viitoarea lui soţie, cu care se însoară câteva luni mai târziu. În paralel este angajat de acelaşi Nicuşor Consantinesccu, ajungând şi dascăl la universitatea din Constanţa. Pe scurt, omul a lucrat pentru guvernul sirian şi este un susţinător fanatic al lui Bashar al-Assad, acuzat în SUA şi Occident de crime împotriva umanităţii, regimul lui trimiţând la moarte peste 400.000 de oameni. Mai mult, Akram Shhaideh a postat pe Facebook mesaje de susţinere a Hezbolahh, organizaţie considerată teroristă în SUA şi UE. Or, România, că vrea sau nu Liviu Dragnea, este (încă) membră a UE şi NATO.
Dincolo de aceste probleme externe, PSD se confrunta în ultimele zile cu o mare opoziţie internă. Astfel, prin unele voci puternice, Biserica Ortodoxă, constantă sprijinitoare a PSD, s-a declarat consternată de propunerea lui Dragnea. Nu în ultimul rând, cei mai mulţi dintre alegătorii PSD-işti, naţionalişti şi ortodocşi, au rămas perplecşi că partidul votat de ei nu reuşeşte să găsescă un premier român şi ortodox. Prin urmare, chiar dacă a câştigat detaşat alegerile, PSD se afla într-o oarecare vrie din cauza propunerii lui Drganea. Care, deşi şeful celui mai puternic partid din România, n-a reuşit să se se dezbare de metehnele unui baron local, punând în fruntea guvernului o marionetă de-a sa. Or, prin refuzul lui Iohannis, PSD a fost salvat de fundătura în care a ajuns. Pe de altă parte, Iohnannis, căruia, din punct de vedere politic, îi convenea sinuciderea PSD prin numirea lui Shhaideh, a preferat să ia o decizie corectă pentru România.
Comentarii prin facebook