Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2016
Alexandru
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler și iubitului popor credincios, har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Isus Cristos
„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut
L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(In. 3,16)
Iubiți frați întru preoție,
Iubiții mei fii sufletești,
Iubiți credincioși,
Din mila lui Dumnezeu sărbătorim și anul acesta, la 25 decembrie, Nașterea cea după Trup a Domnului nostru Isus Cristos.
Crăciunul, cum numim noi această sărbătoare, nu este o sărbătoare comemorativă precum cea a Sfântului Anton sau a Sfântului Nicolae, ci o sărbătoare de reînnoire sufletească. Isus, Pruncul dumnezeiesc, se naște în mod invizibil în Sfânta Euharistie, în inimile și în sufletele credincioșilor care se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, care se roagă sau care participă la Sfânta Liturghie de Crăciun.
Când vorbim despre nașterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, descoperim două mărturii de credință creștină: pe de o parte originea istorico-umană a lui Isus din Nazaret, iar pe de altă parte zămislirea Lui feciorelnică, prin lucrarea Spiritului Sfânt, adică divinitatea lui Cristos. Isus Cristos este om și Dumnezeu în una și aceeași persoană.
Profeții în Sfintele Scripturi ne vorbesc despre Fiul Său Unul Născut din Sămânța lui David, după Trup, rânduit ca Fiu al lui Dumnezeu după putere, după Spiritul sfințeniei (cf. Rm. 1,2-4).
Iubiți credincioși,
În Simbolul credinței ne este formulată nașterea lui Isus Cristos: „Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, s-a coborât din cer și s-a întrupat de la Spiritul Sfânt și din Maria Fecioară și s-a făcut om”.
Evanghelistul Luca ne relatează: „Și pe când erau ei acolo la Betleem, s-au împlinit zilele Mariei ca să nască, și L-a născut pe Fiul ei întâi-născut, L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu era loc pentru ei în casa de oaspeți” (Lc. 2,6-7).
Sfântul Ioan ne spune: „Într-ale Sale a venit, dar ai Săi nu l-au primit” (In. 1,11). Pentru Răscumpărătorul lumii, pentru Acela pentru care toate au fost create (cf. Col. 1,16), nu este loc. „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul omului nu are unde să-și plece capul” (Mt. 8,20). Cel care a fost răstignit în afara cetății (cf. Evr. 13,12) a venit în lume tot în afara cetății.
Maria și-a pus copilul nou-născut într-o iesle (cf. Lc. 2,7). De aici aflăm că Isus s-a născut într-un staul, într-un spațiu neprimitor.
Noi putem spune că ieslea din Betleem este asemenea unui altar. Această iesle simbolizează chivotul în care se păstrează Sfânta Euharistie, în care Domnul se află prezent pe altar în mijlocul oamenilor.
Profeții Isaia și Habacuc, precum și cartea Exodului ne spun că în fața ieslei se aflau boul și asinul. Aceste două animale reprezintă omenirea cea lipsită de înțelegere. În iconografia creștină, totdeauna găsim lângă iesle boul și asinul.
Poetul George Coșbuc, în poezia „Afară ninge liniștit” ne prezintă atât de frumos scena din Betleem:
Cum s-a născut Cristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
Colindele noastre românești încă sunt pline de mesaje care ne vorbesc despre nașterea Pruncului Isus.
Iubiți frați întru Cristos,
Sfânta Evanghelia de la Luca ne spune că „Maria l-a născut pe fiul ei întâi-născut” (Lc 2,7). Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă întâi-născut?
În acest caz, „întâi-născut” nu este neapărat primul dintr-o serie succesivă. Pentru noi „întâi-născut” – conform Evangheliei – este Isus Cristos născut în peștera din Betleem, care a venit mai înainte de orice creație, El este în mijlocul nostru.
Isus este Întâiul-născut înainte de orice creatură (Col. 1,15). „Întâiul născut din morți” (Col. 1,18). „Prin care toate s-au făcut” (Col. 1,16). „El are întâietate în toate” (Col. 1,18).
Noțiunea de „Întâi-născut” are o dimensiune cosmică. Cristos, Fiul Întrupat, este înainte de orice creație. El este începutul noii creații, care a început odată cu Învierea Sa, adică a doua creație a omenirii pentru viața de veci.
Dragi credincioși,
La 20 noiembrie 2016, în Duminica Cristos Rege, Papa Francisc a închis Poarta Sfântă a Bazilicii Sf. Petru din Vatican, eveniment care a încheiat Anul Milostivirii Divine. Anul Sfânt al Milostivirii sau Jubileul Milostivirii a fost deschis de Papa Francisc la 8 decembrie 2015 și a fost marcat prin deschidere porții sfinte a Bazilicii Sfântul Petru din Vatican. Se estimează că în întreaga lume au fost deschise aproximativ 10.000 de porți sfinte în 2.089 dieceze.
Acest an jubiliar a însemnat pentru întreaga Biserică o accentuare a dimensiunii milostive a lui Dumnezeu față de oameni, dar și a noastră față de aproapele.
În Eparhia noastră de Lugoj au fost declarate șase biserici jubiliare ale milostivirii divine: Catedrala din Lugoj; biserica Sfânta Maria Regina Păcii și Unității din Timișoara; biserica Immaculata din Deva; Biserica Sfânta Fecioara Maria de la Fatima din Reșița; Sanctuarul Marian de la Scăiuș și biserica Nașterea Maicii Domnului din Arad.
În acest timp al Jubileului Milostivirii, s-au primit foarte multe haruri. De-a lungul istoriei omenirii am văzut și noi multe semne ale milostivirii Divine.
Unul din marile haruri ale milostivirii lui Dumnezeu este Nașterea Domnului nostru Isus Cristos „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(In. 3,16) eveniment care a adus mântuirea întregului neam omenesc.
Un alt mare har al Milostivirii lui Dumnezeu pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost reînvierea acesteia. După 40 de ani de persecuții sângeroase ea și-a câștigat libertatea.
Milostivirea divină este infinită. Trebuie ca pentru toate darurile să fim recunoscători lui Dumnezeu de la care vine toată darea cea bună.
La rândul nostru și noi trebuie să fim milostivi față de aproapele. Cristos ne învață : „fiți milostivi precum Tatăl vostru din cer milostiv este ” (Lc. 6,36)
Anul Milostivirii s-a încheiat dar milostivirea lui Dumnezeu continuă: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul lumii” (Mt. 28,20).
*
Să-L întâmpinăm pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu păstorii, cu îngerii și cu întreaga creație, aducându-I ca dar viața noastră împodobită de virtuți.
Cu aceste gânduri și cu părintească dragoste, Vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului și ale Anului Nou 2017 cu sănătate și belșug de haruri cerești.
Sărbători fericite!
La mulți și fericiți ani!
Cu arhierești binecuvântări,
†Alexandru,
Episcop de Lugoj
Comentarii prin facebook