Indiscutabil, Poli Timișoara poate fi considerată una dintre revelațiile campionatului intern de fotbal. Calificată în finala Cupei Ligii și în sferturile Cupei României, Poli a reușit să depășească și zona retrogradării din campionat. Și asta după ce a început competiția cu o penalizare record de minus 14 puncte. Privită din afară, situația echipei timișorene pare mai mult decât roză în ultimul timp. Dar nu este deloc așa, ca să se ajungă la aceste rezultate s-au făcut nenumărate sacrificii din cauza lipsei banilor. Fiindcă o echipă mai vitregită în mod cert nu există în campionat.
Dincolo de faptul că în această primăvară se fac doi ani de când n-a mai primit un leu de la autoritățile locale, Poli e în situația mai mult decât absurdă să plătească chirie pentru stadion Consiliului Județean Timiș. Culmea, instituție care, cel puțin în acte, este acționară la club. Deci, dacă tot nu-i ajutăm, hai să le dăm în cap, pare a fi filozofia CJ Timiș vizavi de Poli. Un foarte mare sprijin nu există nici de la CL, unde primarul Nicolae Robu este alături de echipă doar la victorii, în timp ce la eșecuri fluieră a pagubă și se face că plouă.
Tocmai de aceea realizările staff-ului tehnic și ale jucătorilor sunt cu atât mai meritorii. Putem vorbi chiar de un fel de sacrificiu, în condițiile în care echipa e lăsată de izbeliște. Să nu uităm că, pentru a juca semifinala Cupei Ligii, jucătorii au pus mână de la mână și au scos bani din buzunar pentru a plăti chiria. S-a mai pomenit așa ceva pe undeva? Eventual prin ligile a VI-a sau a VII-a, unde se joacă de plăcere și pe o halbă de bere. În concluzie, situația din club rămâne în continuare incertă, ea nefiind sub nicio formă o oglindă a rezultatelor bune.
Și nici viitorul nu sună bine, cel puțin din punct de vedere financiar. Cum investitorii privați sau sponsorii nu se înghesuie să vină la club, gura de oxigen poate veni doar printr-o lege clară privind finanțarea sportului. Una fără echivocuri și interpretări, așa cum se întâmplă acum. Da, scriem a mia oară, dar nu e normal ca unele consilii locale și județene din țară să aibă voie să finanțeze sportul, iar altele nu. Lucru pe care l-a sesizat de altfel și premierul Sorin Grindeanu. Timișorean fiind, având și experiența ceva mai mică de lider CJ, dar mai mare de viceprimar, cunoaște problema în amănunt. „Este o chestiune tratată în mod diferit de la o unitate administrativă la alta și nu există o practică unitară”, a spus Grindeanu recent și nu poți să nu-i dai dreptate. Și tocmai fiindcă știe situația, e obligat s-o rezolve cât mai repede. Cum de altfel a promis. Iar finanțarea sportului și, implicit, a fotbalului de la bugetele locale să rămână doar o chestiune de oportunitate, nu și de legalitate. Asta cu oportunitatea versus legalitate e un lucru care-i place și lui Liviu Dragnea. Da, există pe de altă parte și soluția inversă, adică o lege care să interzică astfel de finanțări. Da, e urât să te legi de capra vecinului, dar prea mult timp cei din Voluntari, Chiajna, Iași etc. au fost șmecheri, iar prin Timișoara suntem doar fraieri. Odată și odată chiar trebuie luat taurul de coarne.
Comentarii prin facebook