În 1964, niște nepricepuți din CIO, puțin tâmpiței, poate chiar PSD-iști, fără să măsoare audiența, au introdus voleiul ca joc olimpic. Era al cincilea sport de echipă devenit olimpic, după fotbal, baschet, hochei pe iarbă și polo pe apă. Înființat în Statele Unite în 1895, voleiul cucerise întreaga lume. Ca să facem o comparație, handbalul devine sport olimpic în 1972, iar rugby-ul a fost doar în perioada ante și interbelică. La Rio 2016 a redevenit sport olimpic, dar în varianta de șapte jucători.
La 53 de ani de la introducerea de nimeni contestată a voleiul ca sport olimpic, un primar exotic dintr-un oraș cu pretenții europene s-a prins că ceva e în neregulă cu această elegantă disciplină. Și, făcându-se purtătorul de cuvânt al tuturor rudimentarilor care atunci când nu înțeleg ceva spun că nu există, a contestat pur și simplu dreptul voleiului de-a fi sport olimpic. Mai mult, edilul a comparat voieiul cu muzica pe trei note. Fiindcă, trebuie spus, omul se pricepe și la muzică. De altfel, se pricepe la toate. Complet și complex, un adevărat renascentist, un astfel de atoateștiutor (în propria viziune) n-a mai avut România de la „Geniul Carpaților”, Nicolae Ceaușescu. Care și el se vedea în oglindă, exact ca edilul nostru, un ditamai providențialul. Coincidența face ca și pe eroul nostru tot Nicolae să-l cheme, dar Robu. „Cine se uită la volei la televizor?”, a mai dat primarul o mostră din vastele sale cunoștințe. Un fleac, peste un miliard de oameni anual la nivel planetar, spune statistica. În România, mult mai mulți decât la rugby, de exemplu, un sport cu care edilul își face multă reclamă. La fel și la nivel de spectatori.
De unde i s-a pus edilului nostru nepereche pata pe volei? După ce, în comisii, consilierii locali au votat repartizarea banilor pe agenda sportivă a primăriei, Robu și-a luat pixul din dotare și a tăiat. Foarte mult de la echipa feminină Agroland, care tocmai a promovat în Liga 1. Și căreia i s-au promis acești bani pentru performanța realizată. A mai tăiat mult, de exemplu, și de la futsal, echipă cu care se mândrea foarte mult atunci când câștiga Cupa României. Și a tăiat tot de la Ripensia, care a promovat în Liga a II-a la fotbal. De exemplu, voleiul ia cu puțin mai mulți bani (50.000 de lei) decât un club privat de dans sportiv (35.000 de lei). Dans sportiv egal sport neolimpic. (Poate îl face Robu olimpic.) Și mai sunt și alte sporturi neolimpice la care a dat bani.
Interesant, cei mulți bani (150.000 de lei) au mers la CSM Timișoara. Cică pentru „promovarea sportului de performanță”. Se poate citi foarte bine și „sifonarea” banului public, fiindcă nu e niciun control pe această „promovare”. Mai trebuie spus că acest CSM primește bani și direct de la primărie, nu doar pe agenda sportivă. Anul trecut, de exemplu, a primit 60.000 de euro pentru organizarea unei gale, care însă n-a mai avut loc. Dar banul s-a topit. Iar faptul că, de când handbalul și baschetul au trecut sub aripa lui Robu prin CSM, sala e goală la meciuri e o altă discuție. Care poate ține și de o anumită repulsie a timișoreanului față de cei care se cred providențiali. Nu mai vorbesc de rezultate, cel puțin la handbal: locul VI în ultimul campionat, cu bani mulți de la primărie, locul III în penultimul, fără bani. În concluzie, poate că Robu ar trebui să trimită o adresă la CIO și să ceară scoaterea voleiului de pe agenda olimpică și înlocuirea cu „sifonarea” banului, adică furtișagul, adică hoția. Așa s-ar califica și România ca o campioană olimpică fără concurență. Iar Robu ar putea trimite lejer câțiva apropiați care să facă parte din lotul olimpic.
Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Comentarii prin facebook