Faptul că primarul Nicolae Robu este pur și simplu ahtiat după imagine, iar pe deasupra e amorezat până peste cap de propria persoană e un truism. Adică nici nu mai trebuie demonstrat sau explicat. În narcisismul său a ajuns până acolo încât acum face sondaje de opinie în care își măsoară popularitatea și gradul de încredere în competiție cu… Klaus Iohannis. Încă totuși e bine, data viitoare poate cere să fie măsurat alături de Trump, Macron, Merkel sau – cine știe – Papa Francisc și Dalai Lama. Se mai știe și faptul că se laudă cu tot felul de diplome, premii și alte maculaturi, în cazul unora dintre ele neavând niciun merit. (E valabil și viceversa, când se întâmplă ceva rău și de care s-a ocupat personal, aruncă imediat vina pe alții. De exemplu cazul ACS Poli.) Ca să nu mai vorbesc de culmea grotescului, atunci când se laudă cu golurile marcate în meciuri de fotbal în care toată lumea de pe teren (atât coechipieri, cât și adversari) joacă doar pentru el.
Numai că în goana sa de publicitate și autoelogieri, uneori face câte o gafă imensă. Asta ca să nu spun că umblă cu manipularea grosolană. De exemplu, zilele trecute, Timișoara a fost clasată pe locul II, după București, în topul Forbes Best Cities 2018. Robu a prezentat știrea ca fiind pe locul I, fiindcă – nu-i așa? – Bucureștiul nu se pune. Un nou motiv pentru a se ridica singuri în slăvi, dar și a-i ataca pe „haterii” care nu-l lasă să facă din Timișora Raiul pe pământ.
„Mă întreb, cum or fi dormind după aflarea veștii acei indivizi care, aproape zi de zi, în campania lor deșănțată, patologică de-a dreptul, împotriva mea, prezintă Timișoara devansată ba de x, ba de y -așa…, un fel de outsider și ea, pe-acolo-! Indivizi asupra cărora te și întrebi, văzând cât de mare le este prostia, dacă există în realitate, tot așa cum se întreba ardeleanul privind la girafă, dacă există ea în realitate, dat fiind cât de lung îi este gâtul!”, s-a dezlănțuit Robu.
Nu știu cum o fi dormit haterii, cert este însă că Robu s-a comportat în cel mai pur stil propagandistic, mințind prin omisiune. Da, Timișoara a fost pe locul II, la fel ca în anul trecut. Numai că în 2015, prima ediție a topului a fost pe locul I, înaintea Bucureștiului. La fel și în anul 2016, pentru ca abia în următoarele ediții să ajungă pe locul II. Așadar, în urma “dezvoltării în forță” din ultimii ani, Timișoara a căzut un loc în top. Dar asta e cea mai mică problemă. Hai să vedem ce scriu organizatorii de la Forbes despre Timișoara: “Fostul lider al topului anual al Forbes România își păstrează, pentru al doilea an consecutiv, poziția a doua în clasamentul general”. Adică nici laie, nici bălaie, e stagnare.
Ce se scrie însă despre Cluj, oraș cu care e comparată Timișoara, lucru care-l enervează la culme pe Robu. “Orașul cu cea mai dinamică evoluție în ultimul deceniu revine pe podium în ierarhia Forbes România și amenință tot mai mult poziția de lider”, este zugrăvit municipiul de la poalele Feleacului. Adică dezvoltare, evoluție, dinamică, nu stagnare. Iar când vine vorba de Arad, lucrurile chiar se complică: “Mica Viena de pe Mureș se apropie tot mai mult de Mica Viena de pe Bega în clasamentul anual al Forbes România.”
Să fie și cei de la Forbes niște hateri, supărați pe “dezvoltarea” Timișoarei din ultimii ani? Chiar Robu spune că nu: “Evaluarea orașelor s-a făcut nu pe bază de cârcoteli și nici pe laude de sine sau imagine plătită, ci pe date provenite de la…”. În concluzie, chiar cei de la Forbes spun că, spre deosebire de Timișoara, unde lucrurile nu se mai mișcă în ultimii ani, la Cluj și Arad se face treabă, există un progres remarcabil. Ba chiar Aradul suflă în cefa Timișoarei. Dar cel mai amuzant aici e faptul că, dacă Robu nu se lăuda iar și se autoridica în slăvi cu acest “success”, poate că nimeni n-ar fi verificat ce a fost cu adevărat la aceste premii. Dar, vorba bătrânilor, când n-ai altă treabă de făcut, gura bate curul.
Comentarii prin facebook