„Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”, le striga în urmă cu câțiva ani o deputată PDL colegilor din opoziție, chiar sub cupola Camerei Deputaților. Fără să știe, ea a sintetizat însă în câteva cuvinte modul în care văd mulți politicieni democrația din România. Declarațiile zilnice ale reprezentanților PSD-ALDE, care cer să fie lăsați în pace să-și pună în practică programul de guvernare, fiindcă pe ei i-a ales poporul, tot la „Ciocu’ mic!” se reduc.
Deși așa-zisul program de guvernare nu se referea la desființarea DNA, protecția infractorilor, decuplarea de Uniunea Europeană sau falimentarea României. Chiar zilele trecute, eurodeputata ALDE Norica Nicolai (ce specimene a trimis și PNL în PE!) urla că protestatarii nu mai au răbdare până la viitoarele alegeri și tot ies în stradă. Fiindcă pentru ei democrația se reduce la ciclul de alegeri. Nu mai discut modul în care se fac acele alegeri, cu morții din Teleorman scoși la urne, cu oameni votând absolut în necunoștință de cauză pentru două plase cu bucate.
Numai că democrația nu se reduce doar la alegeri. Oriunde în lume, democrația înseamnă și altceva, nu doar dictatura majorității. Democrație înseamnă și dialog cu opoziția. Și nu doar în Parlament, dar și în toate structurile alese, consilii județene, consilii locale etc. Democrație înseamnă și dreptul la proteste, fără să fii gazat sau luat la bătaie de jandarmi. Democrație înseamnă și libertatea de exprimare, respectiv dreptul de a-ți spune opiniile fără a fi catalogat ca vândut străinilor, cumpărat de Soros sau, mai aproape de noi, cretin, hater, parazit social, idiot, penibil, nesimțit etc.
Da, mă refer la primarul Nicolae Robu, care percepe democrația la Timișoara la fel ca Liviu Dragnea și ai lui la București. Faptul că a câștigat alegerile pentru scaunul de primar îi dau dreptul – cel puțin așa este convins el – să nu dea nicio explicație nimănui. Nici măcar consilierilor locali. Nu mai departe decât la ultima ședință a consiliului local a făcut din nou circ. Ca de obicei, încălcând legea, a scos din joben câteva proiecte pe care nu le-a văzut nimeni. Pe motiv că trebuie votate urgent, chit că în câteva zile urma o ședință ordinară. Aici trebuie spus că aceste „urgențe” sunt consecințe a faptului că Robu lasă pe ultima clipă toate lucririle importante. De la proiecte europene la deszăpezire, dezinsecție, iluminat public etc. Apoi urlă împotriva „dușmanilor Timișoarei” dacă i se amintesc astfel de lucruri.
„Apar oportunități aproape peste noapte, noi vrem să fim pe fază (…) asta este realitatea, nu bazaconiile pe care le debitează tot felul de cretini despre performanțele Timișoarei”, a răbufnit Robu și vineri. Chiar așa, oportunități peste noapte? Nici vorbă, sunt de luni de zile, iar „cretinii” le-au semnalat. Că te-ai trezit tu, primar, în ultima clipă, e doar vina ta. Și nimeni nu-i obligat să-ți repare toate nerealizările.
Dar dincolo de toate aspectele tehnice și administrative, revin la percepția unor politicieni vizavi de democrație. Pe motiv c-a fost ales primar de timișoreni (15% dintre cei cu drept de vot), Nicolae Robu e convins că are voie să comporte dacă nu ca stăpânul Timișoarei, măcar ca arendașul orașului. Dacă la București, opoziția politică (în special USR) și cea civilă sunt catalogate de PSD-ALDE drept vândute străinilor, lui Soros etc., la Timișoara, cine nu e cu Robu face parte din „grupul împotriva Timișoarei”.
Bașca sunt și cretini, hateri, idioți, suflete negre, spălați pe creier etc. Și atunci unde e diferența dintre Dragnea și Robu? Eventual, primul nu este la fel de narcisist și nu are un cult al personalității atât de pronunțat precum edilul Timișoarei.
Comentarii prin facebook