Când a fost mazilit Sorin Grindeanu s-a spus sus și tare că motivul ar fi fost o evaluare a miniștrilor făcută de marele iubitor de artă Darius Vâlcov. Culmea, toți PSD-iștii susțineau că guvernul bubuie, țara se îndreaptă spre paradis, numai că premierul și miniștrii săi n-au trecut testul Vâlcov. La Mihai Tudose n-a mai fost un test, nici măcar etilotest, ci o așa-zisă lipsă de comunicare între partid și guvern. Trebuie însă să ai creier de găină pentru a nu vedea că atât Grindeanu, cât și Tudose au fost sancționați pentru o prea mare autonomie față de partid. De fapt, nu față de partid, ci față de liderul său suprem, Liviu Dragnea. Or, știți că și în perioada PCR, nu guvernul conducea, ci CC al PCR și, în fapt, secretarul general al partidului.
Vă mai amintiți cine erau prim-miniștri în timpul lui Ceaușescu? Nu prea, fiindcă ei nu contau, puterea, atât executivă, cât și legislativă și chiar judecătorească fiind la partid și liderul său. Exact același lucru îl dorește și Dragnea. Avea în mână puterea legislativă, dar a întâmpinat probleme cu cea executivă. Cât desprea cea judiciară, tot ce s-a întâmplat în 2017 a însemnat încercarea disperată a lui Dragnea și PSD de-a o subordona. Problema pe care o uită Dragnea – sau se face c-o uită – este că trăim într-un alt context, atât intern, cât și extern.
Acum a venit cu a treia variantă de șef al Executivului într-un singur an. De această dată, nu cred că se va mai pune problema independenței premierului și nici capturarea sa de către „Statul paralel” și „agenturili”, așa cum s-a mai spus în cazul primilor doi Fiindcă era foarte greu să găsești un om mai slugarnic în fața lui Dragnea decât Viorica Dăncilă. Eventual doar Carmen Dan sau bufonul Codrin. Numai că premierul propus acum pute de la o poștă a incompetență. Iar la un moment dat, trebuie să dai seama și pentru asta, mai ales că ne așteaptă vremuri grele.
Un lucru însă pare tot mai vizibil, și anume că fostul baron de Teleorman are un tot mai accentuat comportament deviant, fiindcă s-a trecut de faza cu iresponsabilitatea. Dragnea pare a se comporta ca un jucător de ruletă care, deși aflat într-o zi foarte proastă, tot încearcă și încearcă, doar-doar se va schimba norocul. E adevărat, fiind vorba de Dragnea, mai degrabă am discuta de barbut sau șeptică pe bani, dar mă opresc la ruletă, fiindcă acest joc are și varianta sa rusească. Or, Dragnea cam combină bilele cu gloanțele, într-un fel de ruletă teleormăneană.
Problema este că Daddy nu joacă ruletă pe banii săi, ci pe ai României. Că dacă erau banii lui, proveniți sau nu de la TelDrum, nu cred că i-ar păsa cuiva. La fel, când joacă cu gloanțe, ținta nu e capul lui, ci inima României. Că dacă era capul lui, iar nu știu dacă afecta multă lume, chiar dacă băga în butoiașul pistolului șase gloanțe din șase… Mă rog, poate cu excepția tribului de Teleorman. Însă mai devreme și nu cred că prea târziu și țara asta o să trezească, iar țeava pistolului se va întoarce, cum e și normal, dinspre inima României spre capul lui Dragnea.
Comentarii prin facebook