Când să bifezi bucuros, în sfârşit, prima mare realizare a preşedintelui CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc, după aproape opt ani de mandat, uite că iar asistăm la o monumentală bară. Exact, e vorba de deponeul ecologic de la Ghizela care, abia finalizat, va intra în conservare. Până când? Nu prea se știe. Povestea deponeului e cunoscută, are o vechime de mai bine de un deceniu. Amplasat inițial la Sânandrei, apoi la Covaci, apoi la Chevereșu Mare, puțin pe la Bogda, a ajuns în final la Ghizela. Toată această aventură a fost bine împănată cu fel de fel de combinații imobiliare, afaceri dubioase, scandaluri etc. S-a pierdut la un moment dat finanțarea europeană, iar apoi a fost recâștigată, cel puțin așa a afirmat Ostaficiuc, cel supranumit “Brandul”. Mai trebuie spus că la mijloc e vorba de aproximativ 30 de milioane de euro? În fine, odată terminat deponeul, acum nu se găsesc operatori. O explicație auzită venită dinspre CJT: distanța e prea mare, iar operatorul nu prea are de câștigat. De parcă în momentul demarării lucrărilor, Ghizela era mai apropiată de Timișoara, iar între timp a făcut niște pași mai încolo. Așa, pe șest, să nu se prindă nimeni.
Postacii de serviciu ai PD-L vor sări să spună că nu e vina lui Ostaficiuc și vor începe să enumere alte realizări ale “Brandului”. Să le numărăm, dar nu ca Pristanda. Ar fi întâi zona turistică de la Surduc. Nu se pune? Da, era un punct din campania lui Ostaficiuc încă din 2004. S-a ales praful și din proiect, și din cele peste patru milioane de euro, care așteptau să intre în zonă. Drumuri cu bani europeni? Da, fix trei, toate cu probleme, cu bani care trebuie returnați din bugetul CJ Timiș. Și asta, în primul rând din cauza unei firme de proiectări din București, al cărui patron Boier se are bine cu Ostaficiuc. A, am uitat de Bastion. Chiar așa, unde își mai ținea fostul milițian Epure discotecă, fără renovarea Bastionului? Unde își mai vindea sticlele de alcool netimbrate, iar „băieții” cu fumuri, „marfa”? Despre Parcul Tehnologic ce să mai vorbim? Ca să ajute obiectivul de pe Calea Torontalului, altfel falimentar, lui Ostaficiuc i s-a făcut milă și a băgat firma propriei familii în parc. Nu, nu e la mișto. Așa a afirmat Ostaficiuc, că a făcut un bine parcului, prin preluarea parcelei cu numărul 0, inexistentă în planul inițial. Mai vorbim de cele 60 de hectare de la Covaci. Pentru care CJT a cheltuit câteva sute de mii de euro în studii de fezabilitate. Ba se făcea acolo un complex olimpic cu stadion, săli de sport, bazine olimpice, hoteluri etc. Ba se face un parc fotovoltaic. Ba nu se face nimic. Nici măcar agricultură. Stadionul? E sublim, nici că se compară cu cele din Cluj și Ploiești. Are și scaunele garantate, încă de când sărea pe ele Alin Popoviciu ca apucat de streche. Nici nu mai are rost să vorbim de primăriile ajunse în prag de faliment, îndatorate peste măsură în baza promisiunilor „Brandului”. Ce mai, realizări una și una! Și vorbim aici, ca în cazul Timișoarei, de un județ bogat, cu buget uriaș, nu de Vaslui sau Botoșani. Și fiindcă am amintit de Timișoara, nu ne putem opri de la a aminti și alte similitudini între Ostaficiuc și primarul Gheorghe Ciuhandu. În primul rând, amândoi sunt considerați mari oameni politici. În al doilea rând, ambii, când se uită în oglindă, se văd și mari administratori. Așa că nu ar fi de mirare să-i vedem la anul de alegeri, ținându-se frumușel de mânuță și promițând alte multe „realizări” pentru Timiș și Timișoara. Adică să ducă la capăt „marele proiecte” demarate. Care sunt acelea? Aici e altă discuție.
Realizările lui Ostaficiuc, ca steagurile lui Pristanda
Etichete
Comentarii prin facebook