Tragedia de la Uricani, mină deţinută de Compania Naţională a Huilei, scoate la iveală 20 de ani de tentative eşuate de reorganizare a unui sector care a înghițit subvenţii de câteva miliarde de dolari, dar produce pierderi anuale de sute de milioane de euro.
Ministrul Muncii, Ioan Botiş, a declarat, luni, că acumulările de gaze persistă la Mina Uricani, unde sâmbătă a avut loc o explozie în urma căreia cinci persoane şi-au pierdut viaţa, iar din acest motiv ancheta va dura, probabil, 30 de zile. „Vor face această evaluare şi probabil că va dura timp de 30 de zile ancheta, deoarece acumulările de gaze persistă şi numai după ce se evacuează zona poate fi verificată posibilitatea unei eventuale probleme tehnice la faţa locului”, a explicat Botiş. La sfârşitul săptămânii trecute, un inginer şi patru electricieni cu vârste cuprinse între 36 şi 41 de ani au murit în cel mai recent accident din România petrecut într-o mină despre a cărei închidere se discută de aproape un an.
În ultimele două decenii, România a cheltuit, pentru susținerea sectorului minier, peste 6,3 miliarde de dolari. „În perioada 1990-2006 statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier suma de 6,3 miliarde de dolari, structurate pe subvenţii pe produs, subvenţii pentru protecţia socială, alocaţii de capital pentru investiţii. În perioada 2007-2009, ajutorul de stat acordat doar pentru industria carboniferă pentru huilă este de circa un miliard de lei şi alocaţii de capital pentru lignit în sumă de 119,3 milioane de lei”, susțin reprezentanţii Ministerului Economiei. În ciuda acestor miliarde de dolari cheltuite, minele de cărbuni continuă să ia vieţi. Statisticile de după 1990 arată că un accident din trei se înregistrează numai în industria extractivă şi circa 60% din totalul accidentelor din această industrie au loc în Valea Jiului. În prezent, în sectorul de cărbune operează șase agenţi economici cu capital de stat, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti, Compania Naţională a Huilei şi complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova. Compania Naţională a Huilei este una dintre cele mai mari găuri negre ale economiei locale, deoarece restructurarea întârzie de ani buni, în ciuda mormanelor de strategii gândite. Încă de anul trecut, de când ar fi trebuit înfiinţaţi cei doi giganţi energetici prin care să se reorganizeze sistemul naţional de producţie a energiei, problema CNH a fost din nou discutată. Producătorul de huilă trebuia să intre în structura unuia dintre cei doi giganţi şi s-a pus problema închiderii a trei din cele şapte mine ale companiei. La minele Petrila, Uricani şi Paroşeni trebuia pus lacătul, iar celelalte patru trebuia să formeze o singură companie.
Comentarii prin facebook