Am văzut primul „Sin City” în 2006, din întâmplare, pur și simplu îl descoperisem pe Robert Rodriguez o dată cu lansarea filmului „Grindhouse”. Am fost uimit de spectacol și mai uimit că, deși auzisem de film, mă lăsasem prostit de unele comentarii care-l descriau ca fiind plictisitor. Pot să spun că e la fel de plictisitor ca un Whiskey single malt de 21 de ani băut în fața unui șemineu alături de o ființă iubită. Poți savura sau poți să-l dai pe gât dintr-un shot, e la liberă alegere, dar dacă alegi să-l savurezi vei fi câștigat pe mult timp. Sin City este un film brutal ce se mândrește cu extrema violență, cu efectele vizuale și cu personajele clar definite în rele și bune. Este un film noir categorisit ca film american de tip neo-noir, filmat în alb și negru cu pete de culoare roșu, auriu sau albastru) cu multă mișcare și acțiune neîntreruptă.
Din păcate acest al doilea „Sin City: A Dame to Kill For” e mai de slabă calitate, tot single malt, tot în fața unei povești fragmentate, tot după o poveste de Frank Miller, dar fără a mai avea acea savoare de turbă, de mister, de neașteptat ce a făcut faima primului.
Citește mai mult aici: Sin City: A Dame to Kill For
Comentarii prin facebook