Vinerea Mare este zi de mare doliu pentru creştini, pentru că, în această zi, a fost răstignit şi a murit Hristos. Nu se oficiază liturghia, considerată jertfa nesângeroasă a Mântuitorului, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jerfe nu pot fi făcute în aceeaşi zi. Seara este oficiată denia Prohodului.
Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că, aşa cum spune tradiţia populară, se ţine post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, se ia anafură de la biserică. După cântarea Prohodului se înconjoară de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi eşte asezat pe masa din mijlocul bisericii. În zorii zilei de Înviere, Epitaful este dus în sfântul altar, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului. Se spune că pe aceia care trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i dor capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. La terminarea slujbei Prohodului, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În trecut, oamenii plecau spre casele lor cu lumânările aprinse, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori, se închinau, făceau o cruce cu lumânarea aprinsă şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie. În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos. Femeile nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului, nu cos, ca să nu orbească, nu ţes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurand-o de trei ori, pentru ca gângăniile să nu se apropie de casă şi de pomi. (sursa: crestinortodox.ro)
Comentarii prin facebook