Pro bono pro-Iancu

Ce bine mi-ar pica să fiu avocatul lui Marian Iancu pe banii ăia neplătiţi la furnizorii de servicii, cum îi umblă omului de afaceri bucureştean vorba prin târg. Dar cum nu fac parte din celebre case de avocatură, mă mulţumesc să fac, pro bono, pe avocatul în cazul atât de complicat al finanţatorului lui Poli. Continui să-i spun “finanţator”, pentru că omul chiar asta este la Poli. Marian Iancu a băgat bani la club. Înainte mai mulţi, în ultima vreme mai puţini, dar a băgat. Pe acte, nu ca alţi patroni-creditori, un George Becali sau un Cristian Borcea. Pe lângă faptul că este finanţator, Marian Iancu mai este şi un bun manager. Nu neapărat unul foarte bun, briliant ca Mutu, dar bun este. Să-mi spună mie ăi de plâng de mila banului public alocat clubului Poli de CLT şi CJT, cu ce administrator-manager ar fi acei bani ai contribuabilului investiţi mai cu folos în fotbal, raportând sume bugetate la eficienţă, la locuri în clasament? Cu Marian Iancu sau cu vreun director delegat de administraţia locală, în situaţia deja pomenită ca clubul să fie exclusiv al instituţiilor administrate impecabil de Gheorghe Ciuhandu sau Constantin Ostaficiuc?

Haideţi să ne imaginăm că Poli ar avea un director numit de nea Jean Cojocari, că dumnealui n-ar avea timp să se ocupe numai de club, de pe banca de rezerve. Vreo Aura Junie, vreun Culiţă Chiş sau vreun domn Vasile Ciupa ar fi mai buni manageri la clubul Poli decât Marian Iancu? Mă îndoiesc. Se vor certa ca chiorii consilierii pe marginea algoritmului politic de plecări în străinătate cu echipa, la Manchester, Stuttgart sau Amsterdam, de unde pot aduce un suvenir soţiei. Cât priveşte managementul, se ştie de când lumea că tot ce este administrat de stat în România e astfel gestionat pentru a se da cu jula. Bine-bine, veţi spune că habar n-am ce face Iancu cu banii poporului, că poate şi el fură. OK, dar la aceeaşi investiţie publică, Iancu aduce echipa pe un loc doi, poate un loc cinci în alţi ani, poate un titlu anul acesta. Unde ar duce CLT clubul, pe ce culmi de şmen şi performanţă, când cu un oraş primit “la cheie”, plasat constant la vârf în toate topurile din România, de abia reuşim să ne menţinem în zona civilizată şi de bun simţ din punct de vedere administrativ, drumuri, construcţii, strategii? Da, dacă n-ar fi fost cândva pe mâna lor clubul sau stadionul, atunci am putea zice că e civilizat să nu-i criticăm până nu vedem ce fac şi ei. Dar acest club a fost la ei sau aproape de ei, de diriguitorii instituţiilor locale administrative. A fost şi la un apropiat al lui Constantin Ostaficiuc, adică la patronul Eugen Seracin, apoi a fost la Zambon, cocoloşit de primarul Ciuhandu şi de nea Jean, sub ochii cărora s-a dus şi palmaresul, iar jungla de pe stadion a fost gata coaptă când CJT a confiscat prin demersuri guvernamentale stadionul de la municipalitate, acum un deceniu, cu tot cu şobolani.

Acum nu mai e junglă, arena e în administrarea CJT, dar e şi patronul BkP care vorbeşte ca la balamuc când îl apucă, alt reproş făcut marelui, la propriu, domn Iancu. Uneori e într-adevăr dezgustător să vezi circul de la televizor la care participă şi numărul 1 de la Poli. Dar dincolo de apetitul său pentru acest circ, probabil izvorât din Giuleştiul bucureştean, stă şi strategia fără de care un club de bun simţ din zone mai elevate ar fi “făcut” pe la spate de şmenarii care gestionează fotbalul din Liga 1. De câte ori se ceartă Iancu pe TV că e el babă certăreaţă şi de câte ori face asta cu ţintă, să urmărească un scop fără de care pornim defavorizaţi într-o competiţie în care Gigi Becali afirmă cu cinism că îi e teamă ca Oţelul, contracandidata lui Poli la titlu, ar putea să bată la scor în Ghencea? Ce legi mai reglează o competiţie ca fotbalul românesc, ca să-i reproşezi lui Iancu că se adaptează la rahatul din acest sport? Uităm ce ne-au făcut federalii în corespondenţa cu Laussane, în timpul procesului cu Zambon. Uităm că suntem singura echipă cu trei penalty-uri neacordate în tot atâtea etape consecutiv. Uităm de circul cu Balaj din finala de Cupă de la Târgu Jiu. Pentru toate aceste lucruri mizerabile ne-am luat şi noi omul care ştie, îi şi place, poate, să vorbească în limba lor. La ce i-a folosit lui Poli limbajul civilizat şi decent în care s-a încadrat Ovidiu Tender în urmă cu doi ani? La nimic, a fost lăudat de toată lumea, a fost dat ca exemplu de cei care de abia aşteptau să te execute sec cu mâna arbitrilor, pentru că ştiau că nimeni nu va reacţiona pe măsură din partea clubului patronat de atât de civilizatul domn Tender. Campioanele ultimilor ani ori au furnizat energie acestui sistem ticăloşit, vorba lui Băse, ori aveau un om ca Meme Stoica, ca Gigi Becali sau, de ce nu?, ca Marian Iancu, să le poată face măcar strategic faţă.

PS. Societatea aproape falimentară de drumuri municipale aşteaptă să primească mură în gură lucrări de la primărie ca să poate supravieţui. Exemplu clasic de management la stat.