Vasile Ruşeţ, managerul Departamentului de Educaţie Permanentă al Universităţii Politehnica Timişoara, lucrează de peste zece ani cu fonduri euroepene. Experienţa acumulată în acest interval îi permite să explice, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă să ai acces la bani europeni, ce condiţii trebuie să îndeplineşti şi ce reguli trebuie să urmezi.
Aveţi o experienţă îndelungată în derularea de proiecte cu finanţare europeană. Unii spun că aceste fonduri se obţin uşor, alţii că e atât de greu că nu are rost să se complice. Dumneavoastră ce părere aveţi?
De peste zece ani sunt implicat în tot felul de proiecte, de la cele din fondurile de preaderare (cele mai cunoscute fiind Phare), la cele specifice învăţământului superior şi învăţământului preuniversitar de tip Leonardo, dar şi cele bazate pe fonduri structurale care sunt adresate României după aderarea la UE. Am lucrat cu fiecare dintre acestea în calitate de coordanator al proiectului, de beneficiar sau de partener al altor coordonatori. Poate că este uşor să accesezi fonduri cu un proiect în măsura în care ai competenţele de a completa o cerere de finanţare, de a realiza dosarul cu documentele necesare, care toate trebuie focusate înspre obiectivele programului de finanţare. Ştiind toate acestea, având un pic de îndemânare în scriere, în redactare, în formarea unor propoziţii frumoase care să spună ceea ce evaluatorul doreşte să vadă, să spunem că este uşor de accesat o finanţare. Greutatea însă de abia apoi începe, când trebuie implementat. Trebuie urmărite toate detaliile menţionate în proiect şi pe care finanţatorul doreşte să le realizeze.
Acesta să fie motivul pentru care unii evită fondurile europene?
Da, categoric. Este un motiv pentru care mulţi evită fondurile structurale. Ele se bazează pe rambursarea banului cheltuit, ceea ce înseamnă că tu, ca beneficiar al proiectului, trebuie să cheltui din banii proprii pentru realizarea unor anumite activităţi şi, periodic, să ceri recuperarea banilor din fondul programului, bineînţeles cu toate anexele cuvenite care să demonstreze cum ai cheltuit acei bani, până la ultimul leu. Nu numai că trebuie justificaţi banii printr-un document financiar, dar trebuie justificat şi modul cum au fost cheltuiţi, prin respectarea procedurilor de achiziţii. Degeaba ai cheltuit corect banul, pe ceea ce trebuia, dacă nu ai respectat procedura pentru că rişti să nu primeşti înapoi nimic.
Vorbim de formare şi dezvoltare profesională pe fonduri europene, dar ce rezultate avem în acest domeniu?
Sunt bani foarte mulţi axaţi pe acest domeniu, dar rezultate imediate nu se pot vedea. Ăsta este adevărul! Nu numai noi avem asemenea proiecte, sunt foarte multe organizaţii non-profit, instituţii publice, societăţi comerciale care au ca obiect de activitate formarea profesională care au accesat asemenea proiecte. La fiecare dintre ele, dacă ne uităm la indicatori găsim zeci, sute de persoane care au urmat programe de formare profesională, numai că aceste beneficii ale programelor se vor vedea în timp, se vor vedea atunci când aceste persoane vor fi integrate într-o anumită companie, să lucreze pe specificul a ceea ce s-a pregătit.
Cursurile de formare profesională nu garantează şi intrarea pe piaţa muncii?
Nu, nu garantează, nici nu se cere, există însă un indicator al gradului de intrare pe piaţa muncii. În general se respectă, doar că vorbim de beneficiile formării, ne uităm în perspectivă la o creştere a calităţii în activitatea acelei persoane. Nu este totuna ca omul să meargă şi să se angajeze, dar să nu aibă rezultate pozitive. În mod normal, pentru că există o finanţare pentru aceste programe, partea de teorie, cea de practică şi cea de aplicaţie se fac aşa cum trebuie pentru că sunt plătite bine, şi atunci există un interes din partea instructorilor, a lectorilor de curs. Pe de altă parte, aceşti cursanţi pot beneficia de anumite burse, sunt cheltuieli eligibile, deci au şi ei un interes suplimentar de a se implica în acest proces, să înveţe mai bine.
Această formare profesională continuă garantează obţinerea unui job ţintă şi a unei cariere?
Suntem o societate bazată pe economia de piaţă. Nimeni nu garantează nimic, nici măcar guvernul nu poate să garanteze. Fiecare creează programe, se axează pe un anumit cadru, dar mai departe piaţa va dicta.
Formarea profesională din România, ca studii de specialitate în învăţământul universitar, este în concordanţă cu ceea ce se cere pe piaţa muncii?
Dacă vorbim de partea de formare iniţială a universităţilor, ciclul de licenţă, ciclul de master şi ciclul de doctorat, putem spune că este destul de aproape de realitate, cel puţin în partea de învăţământ tehnic. Mai sunt şi la medicină, după părerea mea, specialităţi destul de aproape de realitate. Sunt însă şi cazuri în care există, să spunem, un surplus de absolvenţi în anumite domenii faţă de cerere. Dar nu trebuie neapărat să ne speriem pentru că, până la urmă, tot piaţa va selecta cine şi unde merge.
Comentarii prin facebook