Rinita alergică, adesea supranumită „febra fânului”, este o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. Rinita alergică poate fi cauzată de câteva tipuri de alergeni, precum polenul, mucegaiul, praful, puful animalelor şi gândacii.
Reacţiile alergice au loc numai în cazul oamenilor care prezintă o sensibilitate crescută sau susceptibilitate la alergeni. Simptomele imediate ale rinitei alergice cel mai des întâlnite sunt: strănutul repetat, îndeosebi dimineaţa la trezire; strănutul poate apărea chiar şi în decurs de 1- 2 minute de la expunerea la alergeni; rinoreea (curge nasul) se prezintă de obicei sub forma unui lichid clar, dar poate deveni vâscos şi închis la culoare sau galben dacă se dezvolta o infecţie nazală. Rinoreea poate apărea la un interval de trei minute de la expunerea la alergen; secreţiile nazale care se scurg pe pereţii interiori ai gâtului determină senzaţia de mâncărime. Poate declanşa o tuse cronică în timp ce pacientul încearcă să-şi elibereze gâtul de secreţii; lăcrimare abundentă şi mâncărime oculară (prurit ocular); prurit la nivelul urechilor, nasului şi a gâtului.
Simptomele rinitei alergice durează de obicei toată viaţa, chiar dacă tipurile de simptome şi gradele de gravitate pot varia. Simptomele pot deveni mai grave în anumite momente, dar sensibilitatea la alergen se poate pierde pe măsura ce se înaintează în vârstă.
Simptomele pot fi agravate de alte substanţe iritante din aer, precum substanţele poluante din aer, fumul provocat de motoarele autovehiculelor, fumul de ţigări şi fumul rezultat din arderea lemnului, insecticide, mirosurile puternice sau parfum.
În cazul unei alergii la polen, momentul şi locul simptomelor resimţite pot varia după climat şi tipurile de plante care cresc în zona respectivă.
Este important de reţinut că obligatoriu e necesară prezentarea la medic când: simţiţi o durere în zona sinusurilor şi apare febra sau secreţie nazală cremoasă, galbenă sau verde; simptomele devin mai severe şi nu se ştie cauza; se administrează medicamente prescrise sau neprescrise contra alergiei care nu ameliorează simptomele; la instalarea febrei şi durerii otice (la ureche); la instalarea tusei care durează mai mult de una sau două săptămâni şi nu este calmată de nicio medicaţie; în caz de mâncărimi grave ale ochilor sau nasului
Este importantă vizita la doctor pentru evaluarea rinitei alergice chiar şi atunci când medicamentele administrate fără prescripţie medicală ameliorează simptomele. Doctorul poate determina tipul de alergeni care provoacă reacţiile cu scopul de a reduce expunerea la ei.
Comentarii prin facebook