Lubeniţele de Gottlob sunt un amestec perfect: seminţe olandeze şi ungureşti plus pământ ultrafertil de Banat. De la anul, faimosul pepene roşu va deveni marcă înregistrată. Chiar şi fără această certificare, lubeniţele din comuna timişeană au mare căutare în străinătate.
Până în anii ’90, pepenii de la Gottlob erau 100% româneşti. Soiul cel mai bun era „Lovrin 504”, un hibrid realizat la staţiunea de cercetare agricolă din comuna cu acelaşi nume. Lubeniţele de pe vremuri aveau coajă verde închis, brumat. Acum, pepenii fac parte din „familii” cu nume mult mai sonore: Top Gun şi Sorento, din Olanda, respectiv Zengo, din Ungaria. Şi aspectul li s-a schimbat: sunt mult mai mari şi sunt dungaţi.
În Gottlob, toată lumea cultivă lubeniţă. Munca începe în iarnă şi se încheie la cules, în a doua jumătate a lunii august. „În februarie pregătim plantele în solar. Până la începutul lui aprilie trebuie să avem grijă să nu îngheţe, aşa că facem foc, să le fie cald. Apoi începem să le călim, să se înveţe cu temperaturile de afară. În a doua jumătate a lui aprilie plantăm fiecare fir în câmp. Am plantat anul acesta 17.500 de fire. Toată familia, 12 persoane, a lucrat două zile. Fiecare plantă se pune pe o folie specială, care asigură păstrarea unei temperaturi optime la rădăcină. Deasupra, fiecare fir este acoperit cu un fel de tunel din altă folie protectoare, în care va sta trei săptămâni. Odată prinse în câmp, le stropim şi le plivim cam de două ori pe săptămână”, spune Ciprian Nastor, care şi-a vândut mare parte din pepeni în Slovenia.
În comuna timişeană, producţia a atins, în acest an, 20.000 de tone. „Trei sferturi s-au vândut în Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina”, spune primarul Gheorghe Nastor. Fiecare pepene a plecat în străinătate cu o etichetă lipită pe el: „Original, calitate 100%, lubeniţă Gottlob”. Totuşi, Lubeniţa de Gottlob nu este încă marcă înregistrată. „Acum pregătim documentaţia pentru OSIM, în această toamnă vom depune actele, iar de anul viitor vom eticheta fiecare pepene care iese din comună, indiferent că e pentru piaţa românească sau nu”, adaugă primarul. Seminţele sunt toate de import, aşa că secretul stă în calitatea extraordinară a solului. „Vâna de pământ” cu cel mai bun sol arabil din Europa este o fâşie care începe în judeţul Timiş şi se termină în Banatul sârbesc, trecând prin Variaş, Periam, Pesac, Gottlob, Bulgăruş şi Comloş. „De pe timpul împărătesei Maria Tereza se ştie de acest sol. Oriunde în imperiu, pământul bun de agricultură se vindea cu 20 de coroane. La noi costa 55”, spune unul dintre producători. Calitatea pământului de la Gottlob a fost certificată, în anii trecuţi, şi de expertizele comandate de Academia Agricolă din Franţa.
Lucian Cireap este cel mai mare producător de lubeniţă din Gottlob, cu 22 de hectare. A vândut în Ungaria 1.000 de tone, iar partenerul său maghiar a venit cu 20 de TIR-uri pe care le-a încărcat direct din câmp. „Mi-a spus clar că nu eu i-am vândut lubeniţa, ci că aceasta s-a vândut singură. De zece ani investesc în pepeni. În următoarele două decenii sper să-mi scot banii. Mă deranjează, la fel ca şi pe ceilalţi producători, nesimţirea comercianţilor locali. Vin şi cumpără de la noi cu 30 de bani kilogramul şi vând pepenii, câţiva kilometri mai încolo, cu un leu”, spune Cireap.
Comentarii prin facebook