În această perioadă dificilă din punct de vedere economic, garantarea plăţilor reprezintă de multe ori o solicitare uzuală a celor îndrituiţi să le primească. Bunăoară, dacă acum câţiva ani în relaţionarea dintre societăţile comerciale se obişnuia să se transmită marfa însoţită de factura fiscală conţinând contravaloarea acesteia, fără a exista vreo preocupare specială cu privire la garantarea plăţii, urmând ca achitarea facturii în cauză să fie realizată de beneficiar într-o perioada negociată, în prezent, tot mai mulţi comercianţi condiţionează livrarea mărfii de garantarea achitării acesteia, solicitând în schimbul ei file cec sau bilete la ordin scadenţate conform înţelegerii dintre părţi, instrumente de plată care cel puţin teoretic garantează plata la introducerea lor în bancă după scadenţă.
Mă alătur acelora care recomandă acest mod de relaţionare comercială, întrucât emiterea instrumentelor de plată enumerate garantează din punct de vedere juridic cel puţin simplificarea procedurilor de recuperare pe cale silită a datoriei dacă plata în sine nu se recepţionează din lipsă de disponibil bancar.
Prin urmare, garantarea plăţii în materie comercială prin emiterea unor file cec sau a biletelor la ordin echivalează cu o plată scadenţată după datele înscrise pe respectivele instrumente de plată.
Introducerea în bancă pentru încasare a instrumentelor de plată la data scadenţei asigurî transferul sumei înscrise din contul debitorului în cel al creditorului fără a mai fi necesară vreo altă formalitate.
Cu toate acestea, nu sunt puţine situaţiile în care introducerea instrumentului de plată în bancă să atragă refuzul acesteia din urmă de onorare, din cauza lipsei de disponibil bănesc în contul debitorului emitent. Altfel spus, cu toate că plata fusese garantată, lipsa disponibilităţilor băneşti în conturile debitorului face imposibilă achitarea datoriei. În astfel de situaţii, banca înregistrează incidentul de plată, returnând creditorului instrumentul de plată pe care aplică menţiunea refuzat din lipsa de disponibil.
Un astfel de incident are şi conotaţii penale, întrucât emitentul va putea fi urmărit pentru înşelăciune, fapt ce evident se răsfrânge asupra persoanei sau persoanelor fizice ce administrează sau răspund de activitatea societăţii care a transmis instrumentul de plată, fără a se asigura că la momentul scadenţei va avea în cont sumele necesare onorarii plăţii garantate.
Cum eventuala răspundere penală a autorilor unei asemenea fapte nu garantează repararea prejudiciului, pentru ca garanţia să rămână la fel de consistentă, legea dă posibilitatea învestirii cu formulă executorie a instrumentelor de plată refuzate, competentă în această materie fiind judecătoria.
Astfel, în conditiile în care suntem posesorii unor bilete la ordin refuzate la plată de bancă din lipsa de disponibil, suntem îndrituiţi să depunem o cerere de învestire a acestora cu formulă executorie, cerere la care este necesar să ataşăm biletele la ordin în original şi pe care o adresăm judecătoriei, instanţa urmând a aplica pe fiecare bilet în parte parafa ce atestă dreptul de executare silită directă împotriva debitoarei emitente (cu care ne vom putea prezenta în faţa executorului judecătoresc pentru începerea executării silie). Se poate observa prin urmare faptul că în astfel de situaţii nu mai este necesară demararea unui litigiu pentru obţinerea titlului executor, acesta existând în forma instrumentului de plată care trebuie doar învestit cu formulă executorie pentru a putea fi executat silit.
În concluzie, pentru a echilibra răspunderea în materia raporturilor comerciale vă recomand să optaţi pentru acest mijloc de relaţionare în care, în schimbul transmiterii mărfii, să primiţi o garanţie care în cel mai rău caz (dacă nu este onorată bancar) să vă simplifice procedurile de recuperare efectivă a contravalorii acesteia.
Comentarii prin facebook