România este prietena „de-o viaţă” a Palestinei, iar teritoriile palestiniene au ambasadă la Bucureşti de zeci de ani. Paradoxal, în ciuda susţinerii afirmate local, în afara graniţelor, România este împotriva recunoaşterii acestui stat. O dovedeşte votul dat, luna trecută, împotriva admiterii „Palestinei” în UNESCO. România a votat alături de Statele Unite, Germania, Canada, Cehia şi Lituania, în timp ce Italia şi Marea Britanie s-au abţinut. Discutăm despre această decizie surprinzătoare cu Excelenţa Sa Ahmed Aquel, ambasadorul Palestinei la Bucureşti.
Cum au reacţionat comunităţile locale de palestinieni în faţa acestui vot?
Votul României împotriva posibilităţii ca Palestina să devină membru al UNESCO a fost surprinzător. Nu este compatibil cu dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Noi considerăm că acest vot este neîntemeiat, de aceea comunitatea palestiniană din România a fost nemulţumită.
Relaţiile bilaterale România/Palestina sunt foarte vechi. Aş vrea să ne povestiţi, pe scurt, evoluţia lor.
Există relaţii istorice între România şi Palestina care îmbină religia cu istoria, geografia şi continuitatea relaţiilor dintre popoarele noastre. România a avut un rol activ permanent în cursul evenimentelor din zonă. Aceste relaţii s-au dezvoltat în mod pozitiv în ultimii ani, în toate domeniile de activitate, semnându-se mai multe acorduri şi convenţii bilaterale, ce au influenţat într-un fel sau altul relaţiile României cu ţările arabe.
Tocmai, având în vedere că vorbim de relaţii care se întind pe zeci de ani, acestea nu prevesteau un astfel de vot. Care ar putea fi explicaţia lui?
După schimbarea care a avut loc în 1989, politica României s-a apropiat de modelul politicii americane, având ca scop aderarea ţării la NATO. Aceasta a fost urmată de demersurile de aderare în UE, acţiuni ce au apropiat politica României de modelul celei europene, neîndepărtându-se de cea americană. În ultimii ani, în special urmare a crizei economice, România a simţit că există şi alte zone ale lumii cu care se pot întreţine relaţii benefice economice, mai ales din Orientul Mijlociu, Asia – China şi America Latină. Orientul Mijlociu având resurse energetice şi petroliere, România a avut în vedere posibilitatea de a investi în diferite domenii de activitate, de aici şi predilecţia spre această zonă. Ambasadorii arabi acreditaţi la Bucureşti au sprijinit cu un deosebit efort dezvoltarea acestor relaţii.
Înainte să intre în ONU, în septembrie, cu cererea de recunoaştere din partea Consiliului de Securitate, Palestina a avut o campanie mondială de strângere de semnături pentru susţinerea cauzei sale. Raportat la celelalte oraşe din România, cum a fost primită iniţiativa aceasta la Timişoara?
Pentru Timişoara am avut o iniţiativă de a instala un cort unde să se strângă semnături în favoarea acceptării Palestinei ca membru al ONU. Ţinta a fost luarea de contact direct cu cetăţenii români şi am fost plăcut surprinşi de reacţiile pozitive ale acestora, prin acordarea nunui număr mare de semnături. În toate oraşele din România unde au avut loc activităţi similare, a fost o experienţă care ne-a dat un impuls puternic de a continua, arătându-ne că poporul român e alături de dreptate şi justiţie, ştiind că noi ne cerem drepturile stabilite prin decizii internaţionale.
Ce aşteptări aveţi de la demersul către ONU? Cum va schimba acest rezultat relaţiile bilaterale dintre Palestina şi România?
Decizia politică nu a afectat relaţiile bilaterale dintre Palestina şi România, ambele părţi vor să menţină şi să dezvolte relaţiile existente, însă poziţia adoptată de România a surprins toţi ambasadorii arabi acreditaţi la Bucureşti. Această poziţie poate avea urmări negative asupra oamenilor de afaceri arabi care au în vedere că au posibilitatea de a desfăşura activităţi în ţările apropiate României, dar care pot oferi condiţii mai bune şi au şi o poziţie politică favorabilă.
În plan local ce aşteptări aveţi de la autorităţile noastre pentru sprijinirea comunităţii palestiniene? La un moment dat, se vorbea despre ideea înfrăţirii oraşului Timişoara cu un oraş palestinian. În ce stadiu este acest proiect?
Înfrăţirea dintre oraşele palestiniene şi cele din România, deci şi proiectul de înfrăţire a oraşului Timişoara cu Jenin, se derulează în mod favorabil, urmând procedurile specifice. Pentru realizarea acestui proiect, partea palestiniană, respectiv reprezentanţii oficiali ai oraşului Jenin, au furnizat prin intermediul ambasadei noastre toate informaţiile necesare.
Care este mesajul domniei voastre pentru autorităţile bănăţene? Dar pentru concetăţenii palestinieni?
Ne aşteptăm ca partea română să-şi menţina poziţia istorică cu privire la conflictul din zonă şi să rămână la fel de echidistantă cu părţile implicate în acest conflict. Mesajul meu către comunitatea palestiniană din Timişoara, şi totodată din întreaga Românie, este să menţină, să întărească şi să dezvolte relaţiile existente cu cetăţenii români şi cu autorităţile şi instituţiile locale. Să fie buni cetăţeni, să reprezinte onorabil Palestina în toate domeniile.
Comentarii prin facebook