În orice moment procesual, reclamantul are dreptul să renunţe la proces punând astfel capăt acţiunii sale litigioase. Astfel, simpla solicitare de renunţare la judecată emisă de iniţiatorul demersului litigios are ca afect imediat închiderea dosarului.
Din punct de vedere al efectelor unei asemenea acţiuni a reclamantului dacă ea se produce după comunicarea cererii de chemare în judecată părţii adverse, putem vorbi de riscul obligării iniţiatorului demersului judiciar la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât dacă acesta o cere. Altfel spus, pârâtul la rândul său are posibilitatea într-o astfel de ipoteză să-şi deconteze toate cheltuielile efectuate (materializate de cele mai multe prin onorariul avocatului delegat), de la reclamantul care a renunţat la acţiunea sa. Prin urmare deschiderea unei acţiuni civile, implică şi asumarea unor riscuri de către reclamant care deşi are posibilitatea oricând să-şi abandoneze demersul judiciar punând punct procesului va putea suporta într-o astfel de ipoteză efectele materiale ale propriei iniţiative aşa cum acestea s-au reflectat în patrimoniul celui pe care l-a chemat în judecată.
Din punct de vedere al reperelor procesuale, reclamantul poate renunţa la cererea sa voluntar până la momentul dezbaterii pe fond a cauzei (momentul concluziilor finale când toate probele au fost administrate iar părţile urmează să-şi prezinte pledoariile finale), după care o astfel de solicitare mai poate fi acceptată doar cu acordul pârâtului. Prevederea legală este logică întrucât dă dreptul pârâtului înnainte de finalizarea pricinii dacă s-au administrat probe, respectiv s-a conturat o anumită situaţie care i-ar putea fi favorabilă, să se opună unei lăsări în suspensie a problemei deduse judecăţii.
Totuşi, desfăşurarea într-o perioadă de timp relativ îndelungată a proceselor civile, coroborată cu dinamica socială continuă determină de multe ori modificări a raporturilor dintre părţile litigante care ajungând să se împace hotărăsc închiderea dosarului prin renunţarea reclamantului la judecată, iar a pârâtului la dreptul său de a fi despăgubit pentru cheltuielile avansate cu procesul.
Este important de reţinut atât faptul că reclamantul are la îndemână posibilitatea de a opri voluntar demersul iniţiat în orice moment până la intrarea în dezbaterea fondului, cât şi că această posibilitate nu trebuie privită ca pe o poartă deschisă către posibile abuzuri de drept întrucât demararea unei acţiuni judiciare neserioase doar în scopul de a şicana, în ideea că va putea fi retractată oricând, nefiind scutită cheltuielilor de judecată pe care partea adversă le face, poate avea efectul unui bumerang.
Comentarii prin facebook