Primarul Nicolae Robu a încercat să ia taurul de coarne și să rezolve una din problemele spinoase ale Timișoarei, cea a câinilor comunitari. Fiindcă există o astfel de problemă, chiar dacă mulți o ignoră. Ajunge însă o singură dată să fii mușcat, tu sau copilul tău, de un câine pentru a o realiza. O simplă plimbare pe jos prin unele cartiere, mai ales dintre cele periferice, poate fi omologată drept sport extrem.
Zilnic, timișorenii sunt atacați de haite de maidanezi. Anual sute de timișoreni ajung la spital mușcați de câini. La mijloc e și multă suferință, dar și costurile necesare tratamentului antirabic. Avem pretenții de oraș și european și cultural, dar nu putem scăpa de hoardele de maidanezi. Ceea ce numai civilizație nu înseamnă.
Ca atare, intervenția lui Robu în chestiunea câinilor comunitari mi se pare binevenită. Ea vine după ce fostul primar a tratat-o – la fel ca și pe alte chestiuni – cu multă lehamite și plictis. Dar și cu o latură cu destule neclarități de natură materială. Respectiv, fără licitație, firma Danyflor a primit pe tavă serviciul de hingherit și „cazare” a câinilor. O afacere frumoasă, pentru care încasează în jur de un milion de lei anual. Cum se efectuează acest serviciu este discutabil, existând multe critici vizavi de modul în care sunt tratate animalele. Ca să nu mai spunem că au existat sesizări despre câini descărcați din dube în comunele din jurul Timișoarei.
Oricum, problema e departe de-a fi fost rez0lvată, iar banii alocați au cam fost aruncați în aer. Astfel că primarul Robu avea toate motivele să intervină. (În paranteză fie spus, nu-l ajută nici legea de la nivel național, eutanasierea care putea fi o soluție rezonabilă, fiind interzisă.) Dar intențiile bune nu înseamnă automat rezolvarea problemei. Din păcate, rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, așa cum se pomenește și în declarații sau acte oficiale, începe cu acei câini care… au stăpâni. Astfel, primii vizați sunt taman cei care au adoptat un câine de pe stradă, aceștia fiind pasibili cu amenzi dacă nu-și sterilizează animalele. Și sunt destui oameni care, fără să facă tapaj din gestul lor, au luat de milă un câine de pe stradă, l-au spălat, l-au îngrijit, l-au dus la doctor, l-au vaccinat, l-au înregistrat, i-au pus cip etc.
Da, există și tot felul de așa-zise asociații de apărare a maidanezilor extrem de vocale în teorie și inexistente în practică. Asociații care n-au adopat vreodată un câine sau, dacă l-au adoptat, i-au dat înapoi drumul pe străzi. Și aici vreau să ajung. Nu cred că acei oameni care au adoptat un câine trebuie pedepsiți cu amenzi. În schimb, ar trebui legiferate amenzi extrem de usturătoare pentru cei care au adoptat un câine și apoi i-au dat drumul pe stradă.
Și apoi, dacă tot au stăpâni și sunt înregistrați, nu înțeleg de ce se face discriminare între foștii maidanezi care acum sunt adoptați și câinii de rasă. Și asta, în condițiile în care au exact aceleași vaccinuri făcute, frecventează aceiași coafori de câini sau sunt duși la aceleași pensiuni canine atunci când stăpânii pleacă în concedii.
Comentarii prin facebook