Liberalul Viorel Coifan avea o vorbă. Avea el mai multe, dar într-un interviu apărut anul trecut în Ziua de Vest a dat o definiție pe cât de populară pe-atât de interesantă conceptului de city manager sau administratorul public, cum este denumirea din legislația română. Întrebat de ce ne mai trebuie și city manager în organigrama unei primării, Coifan a explicat. „Oricine poate ajunge primar, dacă întruneşte un număr suficient de voturi. El poate fi o persoană respectabilă, plină de bune intenţii, dar nu neapărat un bun manager. Să nu uităm, el este ales şi nu numit în baza unui concurs…”, a sintetizat fostul președinte al CJT, să fie clar pentru toată lumea de ce unui primar incompetent îi mai trebuie și un om priceput prin preajmă.
Prin urmare – a mai spus liberalul – „ne putem găsi în situaţia în care atât primarul, cât şi viceprimarul, repet, oameni remarcabili, dar inocenţi în administraţie şi management, trebuie să conducă instituţiile din subordine. Si nu puţine! Ei, cu siguranţă, vor fi conduşi, direct sau indirect, de aparatul din subordine. Adică de funcţionari, manageri, care nu au autoritatea obţinută prin sufragiul universal. Ceea ce nu e normal. În aceste condiţii, legiuitorul a oferit soluţia administratorului public”. Perfect de acord cu omul care, oricâte „bube” a avut pe vremea când conducea județul, indiscutabil, știe administrație.
Am convingerea că, deși l-ar fi mâncat sub limbă, Viorel Coifan nu a făcut nicio trimitere, fie și subtilă, spre actualul primar Nicolae Robu. Deși mulți cititori l-ar vedea pe edilul liberal încadrându-se perfect în descrierea „inocent în administrație”, „persoană respectabilă”, „plină de bune intenţii, dar nu neapărat un bun manager”.
Socot, totuși, că experiența din Universitatea Politehnică l-a calificat mai bine decât pe mulți alți contracandidați pentru funcția ce o ocupă în prezent. Și că, mai degrabă, viziunea lui Coifan asupra city managerului ar fi trebuit să se potrivească Timișoarei într-o altă formulă. Cea a primarului gestionar al marilor proiecte pentru Timişoara, viceprimarii – coordonatori de politici publice, secretarul – gardianul legalităţii actelor administrative din primărie, şi administratorul public, coordonator al serviciilor publice locale.
Sorin Drăgoi a fost consilier la cabinetul primarului Robu. Apoi a devenit city manager în urma unui concurs la care numai Faur Isaia, Lorin Fortuna și alți visători s-ar mai fi putut înscrie, să facă figurație într-o competiție cu final așteptat. N-a fost nici vorbă de concurs internațional, cum ni s-a promis în campanie, că te miri ce manager iscusit din Olanda să vină să pună orașul ăsta pe picioare. Chestia cu „internaționalul” a părut în ecuația administrației timișorene exclusiv pe fond electoral și mai degrabă ca o extravaganță în genul alegerii lui Cioabă ca rege internațional al țiganilor, pentru ca venirea în funcție a lui Sorin Drăgoi să fie, până la urmă, o banală „numire”, menită să umple un post în organigrama municipalității.
Și nu spun asta ca și când aș ști că Sorin Drăgoi nu e bun de manager de mare oraș. O fi capabil, numai că am impresia că cineva a încurcat oalele. Întrebat în OpiniaTM dacă a fost măcar consultat în legătură cu o decizie luată de primar, achiziția de microbuze pentru școlari (dar nu numai), Sorin Drăgoi a spus „Nu”.
Ca primar solitar și liberal pe deasupra, treaba asta o poți face cu un consilier, cu doi consilieri sau cu toți trei deodată, dar dacă faci așa ceva cu un city manager înseamnă că totul e, de fapt, o joacă tristă de-a primăria anglo-saxonă. Un adevărat admnistrator public funcționează după un contract de performanță clar, cu sancțiuni și sistem de premieri, în funcție de cum își face treaba pentru care a fost angajat.
Se poate și altfel. Poți să-ți denumești consilierul city manager, pictorul îl pui să-ți zugrăvească, iar sculptorul să-ți tâmplărească, dar atunci nu mai vorbim de oraș gestionat de cineva cu contract de management, cu responsabilități de alt fel decât cele politice și electorale. Să te numești Nicolae Robu, să știe toată lumea cât de mult îți place să promiți, să dezvolți idei și să culegi aplauzele după o salbă de realizări în administrație, a-ți lua city manager e ca și cum ți-ai cumpăra un Maybach ca să te pui tu la volan, iar pe bancheta din spate să se tolănească șoferul.
Comentarii prin facebook