Scandalul dintre primarul Nicolae Robu și conducerea Clinicii de Dermatologie din Timișoara se apropie de sfârșit printr-o largă decizie a legislativului municipal. Tocmai când deputatul PDL Cornel Sămărtinean a prins subiectul de picior și l-a dus triumfător în Parlament, colegii dumnealui din Consiliul Local Timișoara au votat în grup mutarea pe pe strada Ofcea a respectivului stabiliment medical. Ce să înțeleagă omul din asta?
Medicul rebel și conservator ce concluzie să tragă, că nu mai există opoziție anti-Robu în orașul ăsta, în țara asta, pe mapamondul ăsta? Că aleșii pedeliști sunt niște trădători numai buni de pedepsit în ședințe inchizitoriale ale biroului județean de partid sau că alesul Sămărtinean a dat-o pe Gică Contra să nu uite lumea de dumnealui, cum probabil că a uitat deja de echipa de parlamentari USL dornici să ajute Timișul înainte de alegeri.
Condiția la alibi impusă de consilierii PDL și încuvințată de Constantin Ostaficiuc pare rezonabilă și obligatorie pentru un astfel de demers. Ca mutarea să se producă doar după ce imobilul de pe strada Ofcea, în zona Complexului Studențesc, va fi adaptată noului profil, cu parcare amenajată, lift, asistente sexy și toate cele necesare unui spital. De aici încolo discuția devine una politică sau ține mai degrabă de nemulțumirea unora de a renunța la o rutină zilnică. Până să ne dea peste nas deputatul Sămărtinean, amintindu-ne ce ne zis dumnealui că primarul Robu face ce face în folosul Fraților Cristescu, toate aceste procese de intenție ocolesc niște chestiuni de bun simț în urbanism. Ba mai mult, dacă aș fi un politician lipsit de inspirație aș proclama că acest subiect are menirea de a camufla adevăratele probleme ale societății.
Faptul că s-a băgat juma de milion de euro în renovarea acestui spital poate fi considerată mai degrabă o greșeală de viziune a proprietarilor din acel moment. Să bagi atâția bani într-o clădire propusă spre demolare încă din perioada interbelică ar trebui să ți se pară la fel de dubios precum ni se pare acum vecinătatea spitalului cu hotelul Fraților Cristescu. Pe de altă parte, cazuri cu bani cheltuiți aiurea de instituții municipale au mai fost, fără să scoată lumea indignată în stradă. „Acvariul” este cel mai notoriu caz, cu vânzarea păguboasă și recuperarea pe bani grei, dar și în noul sediu PSD Timiș s-au băgat de către ADP peste 500.000 de euro, ca astăzi să fie dați cu tot cu imobil, aproape de-a moaca, principalului partid de guvernământ.
Nu știu cât din rigiditatea primarului Robu este dictatură de tipul lui Ion Iliescu, cum a sugerat șeful clinicii, universitarul Caius Solovan. E clar, putem vorbi de o încăpățânare specifică edilului liberal, dar cum poți să-ți duci la capăt proiectele dacă dai înapoi la prima mișcare de protest? Vezi cazul spitalului militar, unde înțelegeri făcute la alt nivel l-au făcut pe primar să schimbe macazul. Ca această aură reformatoare să nu-i pălească lui Nicolae Robu, edilul de Timișoara trebuie să-și ducă ideea eliberării centrului istoric de spații cu destinație spitalicească, cum ar fi Oncologie, Radiologia, ca să nu mai vorbim de cele cu destinație cazonă întinse pe zeci de mii de metri pătrați din inima Timișoarei.
La urma urmelor, de ce scoaterea spitalelor, a cazărmilor, din zona centrală trebuie să placă doar Fraților Cristescu, căci așa s-a pus problema în plin scandal? Mie de ce nu mi-ar pica bine să mă plimb pe alei cu cafenele, restaurante, librării, muzee, cinematografe, târguri de Crăciun, târguri de Paște, fără clădiri în ruină cu oameni necăjiți la geamuri și miros de hrubă din curți abandonate? Măcar câteva ore pe săptămână vrem să scoatem timișoreanul din Mall pentru a-l lăsa arădenilor. Da, îl scoatem din Mall și-l ducem să vadă Garnizoana și Dermatologia în Cetate. Unui om de rând de ce nu i-ar plăcea să se plimbe detașat pe o stradă pietonală, cu iz de vechi îngrijit, fără să-și amintească de blenoragia, de sifilisul din tinerețe? Ce, numai fratele Cristescu își poate dori asta?
Comentarii prin facebook