2012 a fost un an negru pentru fostul viceprimar al Timişoarei. La câteva luni după ce a pierdut la alegerile locale, Adrian Orza a pierdut, pentru câteva zeci de voturi, și un fotoliu de deputat. Nu regretă însă şi spune că nu dorea să ajungă în parlament. El are un mesaj clar pentru fostul primar Gheorge Ciuhandu, care a „uitat” să-l invite la lansarea lui de carte. Orza nu poate ține în ruptul capului cu… ACS Recaş şi i-a transmis lui Robu să nu fie supărat pe suporterii ASU Poli.
După 12 ani ca viceprimar al Timişoarei, vă mai ocupaţi cu ceva în afară de funcţia de consilier local?
Da… Încerc să construiesc un blog legat de promovarea valorilor locale…
Despre ce este vorba?
Nu vreau să spun încă prea multe, ca să nu divulg din el, dar asta este o pasiune a mea. Are şi legătură cu unele lucuri pe care le-am făcut, deşi nu aveam asta în atribuţia postului. Am avut un proiect cu Realul la un moment dat, în care am reuşit să aducem pe rafturi produsele locale. Se ştie cât de greu se intră pe rafturile supermarketurilor. Am fost întotdeauna de principiul că prin asta dăm de muncă oamenilor din zonă şi nu aducem produse din Madagascar sau alte părţi, dacă se pot cultiva şi la noi. Ăsta este doar un aspect, în general valori locale va promova blogul. Va fi o chestie mai de amploare.
Aţi pierdut la diferenţă foarte mare alegerile pentru Primăria Timişoara, deşi înainta votului lucrurile nu păreau chiar atât de clare. Ce s-a întâmplat? Vă reproşaţi ceva din acea campanie?
Eu cred că am avut o campanie bună. Mulţi sunt de conceptul că poţi schimba lucrurile în campanie. Eu cred că în campanie poţi să aduci sau să pierzi doar câteva procente. Am nimerit într-un context destul de complicat. Pe de o parte, am făcut parte dintr-o administraţie care a stat mulţi ani în primărie şi chiar dacă nu am condus-o eram pe bună dreptate considerat parte din ea. Nu am retractat niciodata asta, dar oamenii voiau o schimbare. Pe de altă parte a fost un val foarte puternic şi am avut un contracandidat care era susţinut de două partide mari. Ceea ce nu s-a mai întâmplat în istoria oraşului.
Aţi învăţat ceva din înfrângere?
Am învăţat enorm din experienţa asta şi cred că nu numai eu am învăţat. Cred că învaţă şi cei care au câştigat, şi cred că învaţă şi timişorenii.
La câteva luni, la parlamentare, aţi mai suferit o înfrângere şi nu aţi mai ajuns deputat…
Povestea candidaturii mele la parlamentare este puţin mai complicată. Nu am avut niciodată o tragere de inimă mai deosebită pentru meseria de parlamentar. Sunt un tip care a practicat mult timp administraţia, am şi trei diplome luate în capitale importante ale lumii pe diverse tipuri de administraţie. Am candidat mai mult dintr-o datorie faţă de partid, în sensul că era o şansă de a intra în prlament. Nu a me,a ci a PNŢCD. Până la urmă s-a simţit că nu am fost legat cu inima de această campanie, aşa cum am fost în cea de la locale.
Aţi fi fost un primar mai bun ca Nicolae Robu?
Ăă… La întrebarea asta e prea delicat să răspund şi cred că lucrurile, indiferent de răspuns, sunt sub auspiciile subiectivismului. La întrebări de genul acesta pot răspunde doar oamenii din Timişoara.
Ce aţi fi făcut într-un an dacă aţi fi fost primar al Timişoarei, mă refer la ceva ce Nicolae Robu nu a făcut?
Mie îmi era mai simplu să conduc din postura de primar. Am avut în spate 12 ani de viceprimar. Practic, campania mea, dincolo de chestiunile standard de campanie, avea la bază continuarea proiectelor. Toată oferta mea electorală era legată de continuarea proiectelor europene. Nu erau poveşti. Mulţi mi-au reproşat că nu am făcut promisiuni populiste şi atractive pentru oameni… Aş fi încercat poate să fac oraşul mai unit. Să nu mai fie separaţii de genul „cine nu este cu noi este împotriva noastră”.
Ce le-aţi spus celor care v-au criticat campania electorală?
Le-am zis că nu am cum să fac asemenea lucruri, pentru că nu cred în genul acesta de abordări populiste. Mi se părea normal, din postura unui om care a lucrat în administraţie, să vin şi să ofer cetăţenilor continuarea acestor proiecte. Acestea vrând-nevrând trebuie continuate şi de actuala administraţie.
Ce nu aţi fi făcut din ce a făcut Robu în primul an de mandat?
Eu sunt genul de om care, după 12 ani de administraţie, vreau să transmit următorul mesaj: felul în care vreau să fac opoziţie. Eu nu pot să mă scălâmbăi, nici să fac chestii trase de păr şi forţate, doar pentru că astea plac. Trebuie să fac opoziţie, poate unii nu înţeleg decenţa abordărilor mele. Dacă dai însă la o parte învelişul abordărilor, se va vedea că este vorba de opoziţie.
Unii au spus că v-aţi dat cu puterea la ultimul plen de consiliu local, după ce, în postura de preşedinte de şedinţă, aţi supus de trei ori la vot acelaşi proiect. Care este adevărul?
Într-un fel am făcut-o şi intenţionat, pentru a arăta că e o problemă cu repetarea votului. S-a făcut şi înainte de a fi eu preşedinte chestia asta şi am spus-o – regulamentul actual al consiliului local este făcut de fosta opoziţie, actuala putere. Am subliniat de fiecare dată. Am întrebat şi la plen „vă asumaţi că pun din nou la vot proiectul?” şi răspunsul a fost foarte clar: „da”.
Vă bucuraţi că a promovat ACS Poli?
Eu sunt genul de polist care nu poate să ţină cu diverse echipe de club. În momentul când a venit AEK Bucureşti în Timişoara nu am fost doi ani la stadion. Am început să revin după un meci cu Alba Iulia. Atunci nu neapărat echipa, cât atmosfera creată în jurul echipei şi răsturnarea de situaţie m-au marcat. Nu a fost o răstunare de scor făcută pe valoarea jucătorilor, echipa avea un lot mediu, să spun elegant. Forţa cu care publicul a susţinut echipa a făcut să se revină de la un scor dezastruos pentru Timişoara. E ca în iubiri, nu ţi le poţi stabili dinainte. Revenind la ACS Recaş (sic!), mă bucur pentru promovare, din perspectiva că sunt nişte oameni care au făcut ceva la Timişoara, dar nu pot să fiu legat sufleteşte de ei. Nu am fost la niciun meci în acest campionat.
Episodul AEK v-a ţinut doi ani departe de stadion. Cât timp nu veţi merge la meciurile lui ACS?
Nu ştiu… Eu am discutat cu domnul Robu şi i-am explicat că nu trebuie să fie supărat pe cei care nu ţin cu ACS Poli, pentru că au fost nişte experienţe în fotbalul timişorean care nu se mai doreau repetate. De aia sunt mulţi cei care zic că trebuia s-o luăm de la zero. Sunt printre ei. Mă regăsesc printre ei, fără însă a-i dirija de la spate.
Sunteţi fan ASU Poli?
La ASU am fost doar la două meciuri…. Vreau să vă spun ceva. Am fost foarte angrenat sufleteşte în campania cu Poli. Mi-am dorit foarte mult să luăm campionatul. De la şase ani am fost pe stadion şi am suferit pentru tot ce a însemnat Poli. Pentru mine, Poli a fost mai mult decât un fenomen fotbalistic, a fost parte din spiritul care ne-a legat şi care, din păcate, nu prea ne mai leagă. Din păcate a început şi în Timişoara să fie separaţia foarte mare.
Mai sunt trei ani până la următoarele alegeri locale. Vă gândiţi să mai candidaţi o dată pentru funcţia de primar?
La ce mă gândesc eu acum foarte mult este fetiţa mea, care mi-a schimbat efectiv tot conceptul de viaţă. În general, în viaţă nu am făcut planuri pe termen lung. Am fost învăţat de mic să fac bine ce fac în fiecare zi. Să mă străduiesc să pun suflet, pasiune şi, în primul rând, să fiu eu mulţumit de ele.
De ce nu v-a chemat Gheorghe Ciuhandu la lansarea cărţii sale?
Despre episodul acesta nu aş vrea încă să vorbesc. Pot doar să spun atât: nu am avut nicio legătura cu schimbarea domniei sale din funcţia de preşedinte. Dimpotrivă, dacă cineva este curios poate să vadă reacţiile mele de la acea vreme de pe Internet. Pe de o parte, lansarea ideii că eu aş fi avut o implicare a fost profitabilă pentru unii, pentru alţii confortabilă. Cum nu m-am regăsit în niciuna din ele, nu mi-a rămas decât să rămân mai departe în PNŢCD. Lucrurile se vor lămuri în timp şi se va vedea că nu am avut nicio legătura cu asta, am avut de suferit din cauza asta. Este una din crucile pe care le duc.
Aţi mai vorbit cu Ciuhandu?
Repet, nu vreau să vorbesc despre subiectul ăsta şi vreau să înţeleagă şi dânsul că nu aveam cum, după 12 ani alături de el, să fac gestul de trădare pe care unii au sugerat că l-aş fi făcut.
V-aţi gândit să plecaţi din PNŢCD?
Dacă m-aş fi gândit la asta, aş fi făcut-o la ofertele interesante pe care le-am avut şi probabil că, dacă aş fi făcut lucrul ăsta, azi eram în parlament. Nu aş fi fost foarte fericit să fac parte din actualul parlament.
Ce vă propuneţi din postura de consilier local?
Sper ca Timişoara să reînveţe să devină oraşul acela în care cei care nu sunt de acord cu ceilalţi să poată să stea împreună la masă, să discute şi să găsească o soluţie mai bună. În continuare mă voi ambiţiona să fac o opoziţie, alta decât am avut până acum şi alta decât am beneficiat din postura de viceprimar timp de 12 ani.
Ce părere aveţi de Dreapta românească?
Când am candidat la parlamentare din partea ARD nu am candidat cu toată aplecarea sufletească, ci ca o datorie pentru partidul care m-a propulsat acum 12 ani. Am vrut să le arăt unora că soluţia nu este să plece, ci să rămână în PNŢCD. Am fost sătul de orgoliile şi frustrările care au dominat acest partid şi în general dreapta românească în ultimii mulţi ani. Nu am vrut să fac parte din armata asta.
Comentarii prin facebook