Respectul. Există două forme ale acestei noțiuni. Sau mai bine zis două direcții de manifestare – de la mine spre mine, adică respectul de sine, și de la mine spre alții, adică respectul pentru ceilalți. Două jumătăți ale aceluiași întreg. Nu poate exista una fără cealaltă. Dacă am grijă ca imaginea mea să nu fie terfelită, dar în același mă p.. pe cine am chef din jurul meu fără să țin cont de nimic, nu înseamnă că mă respect pe mine. Ba dimpotrivă, îmi stric imaginea arătând că sunt un tip grobian. Deci, cum spuneam, nu poate exista respect de sine fără respect pentru cei din jur.
Respectul este o noțiune care devine din ce în ce mai puțin apreciată. Din ce în ce mai mulți oameni lipsiți de respect se fac sonori și vizibili la adresa altor oameni, crezând că asta e metoda prin care pot deveni respectați. Apoi, alți oameni încep să-i aprecieze (nu neapărat să-i și respecte) pe cei fără de respect. Lipsa de respect crește. Cerc vicios, cunoașteți noțiunea… Peste tot e la fel – în viața de zi cu zi, în politică, în sport…
Cât de greu ar fi fost, să zicem, ca Meme (în lipsa lui Jiji, care s-a înscris, puțin fără voia lui, la o facultate târzie) și Negoiță să fi dat mâna și să-și fi urat unul altuia succes mai departe? De ce era nevoie să fie inflamate spiritele la vestiarele National Arena? De ce? Din lipsă de respect. A lui Meme față de rivalii de la Dinamo și, implicit, față de sine. Că nu poți să spui că te respecți pe tine în timp ce împroști cu c… în stânga și-n dreapta.
Faza e că după o manifestare de genul ăsta, acum câteva săptămâni, în Macedonia, Meme a ajuns în doar câteva ore, la Poliție și a plătit și amendă. La noi, au luat cei în drept vreo măsură împotriva lui? Nu. De ce? Eu zic că tot din cauza lipsei de respect. Față de drepturile cetățenilor din banii cărora sunt plătiți, față de imaginea instituției pe care o reprezintă. De ce mai trebuia oare ca fanii lui Dinamo și Steaua să-și rupă oasele unii la alții prin tribune? Din lipsă de respect, bineînțeles. Păcat! Chiar a fost un meci frumos, umbrit însă de acțiunile unor oameni pentru care noțiunea de respect există doar atunci când se raportează alții la ei…
De ce a plecat oare Rednic pe ușa din dos de la CFR? Tot din cauza lipsei de respect. În primul rând, a antrenorului față de jucătorii pe care i-a găsit acolo și care au realizat niște performanțe. Înainte să ajungă el la club. Nu poți să mergi într-un colectiv, cu relații destul de bine puse la punct, și să nu respecți aceste relații, ba mai mult, să aplici legea junglei, pentru că tu ești șeful și ceilalți trebuie să aculte de tine. Respectul nu e o noțiune care vine de la sine odată cu funcția și atribuțiile de șef. Nu, respectul se câștigă. Cum? Prin respect. Față de colectivul pe care l-ai găsit acolo și, cum mai spuneam, față de tine ca individ. Adaptarea la mediu e și ea o formă de inteligență. Sau de respect. În al doilea rând, Rednic a plecat de la Cluj și din cauza lipsei de respect a conducerii față de tehnician, practică devenită literă de lege la gruparea lui Paszkany și Mureșan. Față de toți antrenorii care s-au perindat pe la club. Lucru care va face, mai mult ca sigur, ca echipa să fie o destinație din ce în ce mai puțin agreată de alți antrenori pe viitor.
Să nu mai vorbim de lipsa de respect a conducătorilor fotbalului de la noi față de regulamentele tot de ei votate și aprobate, pe care le calcă în picioare când, mai întâi, fac un meci de baraj care nu trebuia să aibă loc, apoi încearcă să schimbe total structura Ligii I, cu 20 de echipe în loc de 18. Asta, ca să amintim doar de acțiunile cele mai recente…
Sunt totuși și aspecte, atitudini și oameni în Liga I care merită din plin respectul nostru. Cred că ar trebui să-l respectăm pe Hagi, pentru inițiativa sa cu Viitorul Constanța, care a început, în doar câțiva ani, să producă jucători, deși se pare că a acceptat niște compromisuri rușinoase pentru a rămâne în prima divizie la finele campionatului trecut. Cred că merită respect ce face Contra la Petrolul. Despre care nu au urlat televiziunile că a eliminat pe Vitesse, ca atunci când Steaua a trecut de Ajax. Deși echipa din Arnhem s-a bătut constant la titlu în ultimii ani în Olanda, ca și „lăncierii“. Cred că mai merită respect și FC Botoșani, pentru că joacă fotbal.
Și Poli. Da, Poli. Sau, mă rog, ACS Poli, AC Recaș nu e Poli sau cum vreți voi să-i ziceți. Chiar dacă veți spune că e o echipă născută din interese politice. Că e echipa lui Robu sau a lui Rosenblum. Sau că e echipa lui Velcea. Timișoara a avut jucători de-a lungul timpului cu potențial mult mai mare decât cei de acum. Foarte mulți au meritat respectul fanilor, dar erau unii care veneau la stadion ca în vacanță, îți venea să strigi la ei să arunce semințele din buzunare, că a început meciul. Băieții de acum merită și ei respect, cel puțin până în prezent. Pentru că își respectă meseria, se respectă pe ei și-și respectă suporterii. Respect, băieți! (sursa foto: www.acspoli.ro)
Comentarii prin facebook