Ilustrul Relu Fenechiu a plâns. Fostul ministru a bocit în sala de judecată, în așteptarea unei sentințe, care foarte probabil îl va trimite după gratii vreme de câțiva ani. Actual deputat și vicepreședinte național al PNL, Fenechiu se numără printre cei mai bogați politicieni din România, dar și unul dintre cei mai influenți oameni din PNL, mulți foști sau actuali miniștri datorându-i ascensiunea. Cu toate acestea, s-a smiorcăit în momentul în care a fost nevoit să dea socoteală pentru faptele sale din trecut. În mod sigur, în perioada în care cumpăra de la țigani fier vechi, apoi îl vopsea și îl vindea la firme de stat pe post de transformatoare nou-nouțe râdea cu gura până la urechi, mirându-se probabil cât de fraier poate fi statul român și cât de ușor poate fi furat.
În schimb, Gigi Becali plânge în fiecare zi de când a ajuns acolo unde îi este locul. Dând dovadă de o crasă josnicie, nu trece o zi în care „marele” bărbat să nu se milogească pentru a ieși din pușcărie. Ba plânge că i-a crescut un furuncul, ba că-l doare noada curului, ba că nu i-a căzut bine mâncarea la lingurică. Iar într-un spectacol grotesc, o cohortă de ziariști, avocați, băgători de seamă jelesc alături de Gigi (naiba știe dacă pe bani sau nu), doar-doar va ieși mai repede ca să reînceapă veșnicul bâlci mediatic avându-l în prim-plan pe oierul din Pipera. Și n-a trecut anul de când, Gigi Becali, ajuns și deputat PNL, inunda spațiul public cu mojiciile sale, înjurând, urlând, flegmând, micționând, cu gura până la urechi, pe toată lumea. În mod cert, în perioada în care făcea schimburi de terenuri cu Armata, mârlanul râdea cât îl țineau bojocii de cât de prost poate fi statul român. La fel și atunci când, ajutat de funcționari ai statului, achiziționa terenuri la un leu bucata pentru a le vinde însutit ulterior. Dar, ca să folosesc retorica lui Becali, Dumnezeu uneori mai bate și cu bâta.
Aproape să izbucnească în plâns a fost și Monica Iacob Ridzi în fața judecătorilor. O tempora!, ce chiolhanuri mai trăgea pe banii ministerului din subordine alături de beizadeaua prezidențială. Și cum naiba să nu plângi și să nu te apuce dracii, când, din marea speranță a PDL, monument de aroganță și nesimțire, să ajungi acum un biet ales PP-DD, în prag de-a înfunda pușcăria.
Alții nu plâng, dar recurg la alte gesturi. De exemplu, Adrian Năstase n-a plâns, dar s-a automutilat, găurindu-și gușa, așa cum fac și cei mai feroce pârnăiași. A intrat, a ieșit și nou a intrat acolo unde îi este locul. Iar acum are timp să mediteze, între un editorial și un seminar ținut pușcăriașilor, asupra vremurilor în care se hlizea din postura de cel mai mare și mai tare om din România. Pentru un alt personaj de tristă pomenire, așteptat și el după gratii, spaimele au ieșit altfel la suprafață. Și anume, sub forma unor ochelari cu o singură lentilă. Exact, e vorba de odiosul turnător la Securitate, Dan Felix Voiculescu, al cărui soroc se apropie de-asemenea. A râs și omul ăsta la viața lui, cât alții în 100 de vieți, mai ales pe banii Securității.
Am ales la întâmplare câteva exemple de personaje politice, care, la un moment dat, s-au crezut nemuritoare, intangibile. Dar viața are umorul ei irezistibil și, până la urmă, râsul la momente nepotrivite te ajunge din urmă. Și se transformă în plâns. Aviz premierului și unuia dintre vicepremieri, cei care, în momentul în care o țară întreagă stătea cu sufletul la gură, așteptând vești de la tragedia aviatică din Apuseni, chefuiau de zor într-un restaurant din București…
Comentarii prin facebook