Timișorenii, revoluționarii și oficialii orașului s-au adunat marți pe Podul Traian, unde a fost dezvelit bustul poetului și revoluționarului Ion Monoran. Un adevărat simbol al Timișoarei, Monoran și-a riscat viața, fiind omul care a oprit tramvaiele în Piața Maria, rugându-i pe timișoreni să i se alăture în lupta împotriva sistemului comunist.
Pe 16 decembrie 1989, într-o sâmbătă, Ion Monoran a oprit tramvaiele în Piața Maria. Pe 16 decembrie 2014, într-o marți, bustul celui care a fost „Mono” a fost dezvelit pe Podul Traian. La moment au participat revoluționari din toată țara, dar și primarul Nicolae Robu, președintele Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin, viceprimarul Dan Diaconu și vicepreședintele CJ Timiș, Florian Zanfir. Alături de ei au fost și prieteni apropiați ai poetului, respectiv membrii Societății Timișoara, organizație ale căror baze au fost puse chiar de Monoran. Primul care a vorbit a fost președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea. „Mi se pare ciudat să fiu aici la dezvelirea unui bust al prietenului meu Ion Monoran. Nu știu cât de mult se potrivește un bust al poetului rebel Ion Monoran cu nonconformismul său și cu totala sa dezavuare a oricăror onoruri venite din partea oricui, chiar și din partea comunității timișorene pentru care și-a dat viața. Dar cred că nici poetul rebel Mihai Eminescu nu ar fi vrut să-i fie chipul imortalizat în piatră și cred că nu există, până la urmă, niciun oraș din România în care să nu avem un bust cât mai conformist al nonconformistului Eminescu. Monumentele sunt însă făcute pentru noi, cei care am supraviețuit, pentru a avea un loc în care să ne aducem aminte de cel care a fost într-un moment dat al istorie, eroul unei seri neobișnuit de calde pentru un mijloc de decembrie. Acest monument este foarte aproape de locul în care poetul rebel a scris istorie. (…) A fost mereu în stradă, în fruntea mulțimilor ce protestau împotriva încercărilor comuniste de restaurare. (…) Datorită acestui bust, generații întregi vor ști că viața lor se datorează și poetului rebel, cu plete, din anii 80, Ion Monoran”, a spus Mihalcea.
La microfon a ajuns apoi primarul Nicolae Robu. „Mă bucur că putem fi împreună la acest moment de manifestare a recunoștinței noastre și a veșnicei mulțumiri pentru cel care a fost poetul Monoran. Mă bucur că alături de noi, timișorenii, avem un număr important de revoluționari veniți din țară și vreau să le mulțumesc. Revoluționarii timișoreni sunt cei care în decembrie 89 au dat semnalul luptei pentru libertatea poporului român, făcând din orașul lor conștiința unei națiuni. (…) Primul om care a strigat «Jos Ceaușescu!» în seara de 16 decembrie 1989 la Timișoara a fost regretatul poet Ion Monoran. El este cel care, într-un gest devenit simbol, a oprit tramvaiele în Piața Maria. Acesta a fost gestul care a declanșat cu adevărat Revoluția Română”, a spus edilul.
Cele mai mari emoții le-au avut însă membrii familiei lui „Mono”, soția sa și copii acestuia. Fiul poetului, Paul, a spus câteva cuvinte despre tatăl său. „Am găsit niște notițe ale tatălui meu. «În seara de 16 decembrie, în fața casei lui Laszlo Tokes, mi-au zis: Monorane, o șansă la un milion! Așa că în față la județ, când au năvălind peste noi cu fiole lacrimogene eram deja un disperat». Ceea ce îmi place la citatul acesta este că nu a încercat să eroizeze și să dramatizeze în privința propriei lui persoane. Aceasta a fost cred că una dintre calitățile lui, alături de optimism și bun simț. V-am citit acest fragment pentru că arată că tatăl meu a fost supus acelorași senzații ca oricare om care a fost acolo când a izbucnit Revoluția: speranță, frică și un sentiment al urgenței. Impulsul pe care l-am avut a fost să vă mulțumesc în numele tatălui meu pentru acest monument, însă nu pot face asta, pentru că încă mă întreb dacă el s-ar fi bucurat sau s-ar fi simțit jenat”, a spus emoționat Paul. Acesta a recunoscut că nu-și amintește foarte multe despre tatăl său, dar a avut noroc cu mama sa, care a avut grija ca memoria lui Monoran să rămână mereu vie. Mona Monoran, soția poetului, a purtat în buzunar și un mesaj al revoluționarului, scris pe vremea când acesta nu avea decât 23 de ani. După discursuri, bustul a fost dezvelit, iar cei prezenți au închinat un pahar de vin în celui care a fost „Mono”.
Comentarii prin facebook