Fost președinte implicat în declanșarea unui război civil în mineriadele anilor 90, ex-premier condamnat în mai multe dosare de capă și șpagă, ba chiar fugind de pedeapsă printr-o tentativă de sinucidere, alt prim-ministru ca și dovedit de plagiat, cu mama, cumnatul și socrul urmăriți penal în tot soiul de potlogării, miniștri cât un întreg cabinet înfundă cu stoicism pușcăria, șefa instituției care e plătită să lupte cu mafia este ridicată pentru corupție. Agenția Națională de Integritate își vede conducătorul cercetat pentru abuz în serviciu. In-te-gri-ta-te! Cu siguranță, olandezii vor crede că e o glumă. Ce încredere mai poți avea într-un oficial român când afli că omul pus la Integritate e suspectat de abuz în serviciu?
Ministrul de Finanțe (care are în subordine Fiscul, Antifrauda) este forțat să demisioneze pentru parandărăt de 20 de procente, în Timiș un individ cu trecut dubios în trafic de mașini ajunge șef peste înmatriculări auto și câte altele le-au mai auzit urechile oficialilor Uniunii Europene. Fost ministru și prieten al premierului, ascuns după o proastă lege a imunității parlamentare, judecător la CCR prins cu găinării, povești cu capre atribuite omului în robă vișinie, cumplit. Ce mai rămâne să vedem? Ce ne-ar mai putea surprinde? Kovesi la furat cu Mazăre? Patriarhul reținut pentru comerț cu organe umane? Bine, nu de organe.
Toate aceste știri dezastru despre România n-au venit toate odată, ci în ani de mizerie politică și socială. Căzând în păcatul generalizării, cu siguranță îi nedreptățim pe cei care au trăit acești ani în bună credință și poate vom scoate din patriotul român aceleași frustrări de după difuzarea filmului Channel 4, „The Romanians Are Coming”. Parcurgând selecția de nenorociri de mai sus, îmi dau seama că România poate șoca mult mai profund decât prin poveștile țiganilor din mahalalele metropolelor europene. Și-a imaginat contribuabilul european pe cine bagă în Uniune odată cu această frumoasă țară, România? Oare ce efect demoralizator poate avea asupra lumii civilizate informația că 25 de ani nu ne-au fost de ajuns să înțelegem pe deplin sistemul de valori occidentale?
Și că, în calitate de țară membru UE, în secolul 21, nu putem scăpa de corupția cronicizată decât băgând la beci întreaga clasă politică, fără însă să avem garanția reușitei. După 25 de ani de democrație, foarte mulți dintre reprezentanții acestui popor nu sunt capabili să înțeleagă că a trecut vremea când mersul noaptea la furat și candidatura în politică erau sinonime. Da, știu, Mengele nu era român. Nici Jack Spintecătorul. Criza mondială n-au declanșat-o frații Cristescu, ci falimentul „Lehman Brothers”, dar totuși prea multă mizerie se revarsă pe toate canalele din această țară. Mai există un stat pe lumea asta în care doi dintre candidații la președinție să fie încarcerați la câteva luni după scrutin? Și un alt treilea să se pregătească de intrare? În democrație, nu în comunism, să vină rușii pe tancuri să-i bage pe Maniu și Coposu la temniță politică.
Poate că tot ce se întâmplă în zilele noastre e un început și, peste câțiva ani, percepția despre politică și administrarea bugetelor publice se va schimba, dar tot nu suntem în regulă ca popor cu ce am tolerat și am promovat prin vot atâția ani. Câte PIB-uri ale României au fost ascunse în paradisuri fiscale sau în bănci elvețiene specializate în evaziune fiscală? Oare cum ar fi arătat astăzi aresturile poliției, dacă prăduiala Bancorex ar fi avut loc acum și nu în urmă cu aproape două decenii? SAFI sau Banca Religiilor ori alte tunuri din lucrări publice care au conturat pătura milionarilor din fosta Securitate și-a cărătorilor lor de genți de după 89? Pentru toate acestea mi-e la fel de rușine, poate chiar mai rușine decât cu țiganii deveniți vedete la Channel 4.
Comentarii prin facebook