La greci, Alexis Tsipras a ajuns pe final la concluzia că patriotismul irațional nu ține de foame și nici pensionarului de frumoasă bătrânețe. Probabil, Grecia va ajunge din nou în brațele protectoare ale europenilor, cu promisiunea făcută nordicilor că grecii vor mânca și bea mai puțin decât își permiteau până acum din leafa de bugetar. Până la o nouă aventură electorală a poporului grec, treburile vor reintra în normal, noi ne vom împrospăta rezervările la hotelurile lor, dar niște învățături se pot desprinde din această vară de foc. Donald Tusk, fostul premier al Poloniei, actual șef al Consiliului European, spunea că UE nu poate să ajute Grecia dacă aceasta nu o dorește. Referendumul hei-rupist și absurd organizat de Syriza a confirmat acest lucru. Peste 60% dintre greci nu vor austeritate. Din simplul motiv că democrația populară le dădea două variante de răspuns, pe când economia pragmatică, numai unul.
Austeritatea. N-au vrut-o nici lituanienii, nici slovacii, nici românii, nici cehii, dar bunul simț și rațiunea i-au făcut pe conducătorii acestor țări să nu ceară părerea cetățeanului dacă ar vrea cumva să fie cu burta goală sau mai bine cu ea plină, dacă ar vrea, eventual, să muncească sau mai bine să bea o cafea la terasă. Popor ușor de manipulat există peste tot. N-are sens să vorbim de cazul Greciei ca și cum ungurii sau românii n-ar fi răspuns la fel la un referendum cu întrebare atât de idioată. Ba chiar în cazul Greciei mi se pare neașteptat de mare procentul celor care au răspuns cu DA unui program cu finanțatorii, știind că acesta presupune și renunțarea la unele privilegii obținute fără suport în economie din partea unor guverne populiste. Aproape 40 de procente din cei 65% participanți la vot este un rezultat mare și dă speranțe Greciei că lumea nu e chiar toată bătută în cap, ci doar speriată de un viitor altfel decât erau obișnuiți oamenii în ultimele decenii.
Și în România am avut referendum, iar întrebarea care viza debarcarea lui Băsescu de la Cotroceni era legată și de ideea de austeritate. În percepția publică avem un Băsescu care a adus austeritatea, a redus salariile, a vrut să reducă pensiile, le-a impozitat până la urmă. A mărit TVA, măsura fiind luată ca sursă alternativă de venituri la buget după ce CCR a blocat reducerea pensiilor. 87,52% din românii care s-au dus la urne și-au dorit să plece Băsescu, acel Băsescu care a sărăcit România. E adevărat, scorul acesta vine dintr-o prezență la urne de 46,24%, nu 62,5%, cât a fost în Grecia. 11,15% au votat atunci împotrivă, procentul real putea crește cu românii care au boicotat referendumul pentru a fi invalidat. Și-așa, e greu de crezut că am ajunge la cei aproape 40% dintre greci care vor în Europa, cu „riscul” să muncească mai mult pentru venituri mai mici ca până acuma.
În sprijinul acestei idei vine și un sondaj care arată că 70% dintre români ar susține demersul „patriotic” al guvernului Tsipras, bănuiesc ca o combinație a spiritului național nealterat de globalizarea și multiculturalismul occidentale, dar și dintr-un anarhism la modă, de tip Varoufakis. Vestea bună pentru cei care cred în valorile europene este că România nu mai are o formațiune politică magnet care să coaguleze un astfel de curent, cum au Spania, Franța, Italia și nu numai. PRM și-a dat obștescul sfârșit, PUNR, la fel, „Domnu’ Dan”, acest Alexis Tsipras de la Caracal, nu mai poate conduce țara din pârnaie, PSD nu poate renunța la statutul de partid frecventabil în UE, iar pentru generalul Oprea „interesul național” este, totuși, alături de NATO și Bruxelles. Eu încă aștept referendumul ăla propus de primarul Robu, cu gratuitățile la transportul în comun. Tare curios sunt dacă vor fi dornici timișorenii de așa ceva.
Comentarii prin facebook