Institutul „Elie Wiesel” cere autorităților timișorene să schimbe denumirea străzii botezate „Petre Țuțea” în luna decembrie anul trecut. Trec peste faptul că reprezentații institutului susțin că au obținut acordul Primăriei Timișoara în acest sens, lucru total neadevărat. În paranteză fie spus, de această dată ar trebui salutată intrasingența șefilor primăriei prin nerenunțarea la denumirea străzii în cauză în fața ultimatumului dat de institut.
Revenind la „Elie Wiesel”, e mai greu de înțeles ce treabă are acest institut cu problema în cauză. Da, acum s-a prevalat de recent promulgata lege așa-numită antilegionară. Și aici ar fi două aspecte. În primul rând, cred că există instituții ale statului care trebuie să se ocupe de aplicarea oricărei legi, fie ea și anti-legionari. Respectiv, nu e treaba unui ONG să facă ordine pe baza unei legi, să trimită somații și alte lucruri. Fie el și „Elie Wiesel”, o organizație aflată într-o continuă vânătoare de vrăjitoare. Iar dacă acestea nu se descoperă, trebuie inventate. În al doilea rând, așa controversată cum pare, e discutabil dacă legea în cauză s-ar aplica în cazul lui Țuțea. Actul legislativ vizează „persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”. E drept, se mai vorbește în lege de interzicerea cultului ideilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Atenție, nicio vorbă despore comunism!
A fost Petre Țuțea un legionar feroce, cu mâinile mânjite de sângele evreilor? Nu cred. A făcut după 1990 propagandă Mișcării Legionare? Mai puțin oricum decât Crin Antonescu, unul dintre inițiatorii legii. Ca alte sute de mii de români, Țuțea a fost un simpatizant al acelei mișcări, unde s-au adunat și oameni cu bună-credință a și oportuniști, dar și extrem de mulți scelerați. Dovadă că Țuțea n-a fost un mare legionar e și faptul că a rămas în guvernul lui Antonescu după rebeliunea din ianuarie 1941, când toți liderii mai mari sau mai mici ai Mișcării au fost aruncați în pușcării. Nu știu dacă Petre Țuțea merită să poarte numele unei străzi din Timișoara. Dar asta e treaba consilierilor locali, nu a institutului „Elie Wiesel”. Iar aleșii timișoreni au decis că merită. Referitor la acest institut condus de fiul unui ideolog PCR, trebuie spus că e pentru a doua oară când se implică în această chestiune. Probabil din lipsă de ocupație. Și anul trecut, șefii „Elie Wiesel” au trimis o scrisoare pe adresa Primăriei și Consiliului Local Timișoara, prin care se cerea pe un ton imperativ să se renunțe la ideea denumirii unei străzi cu numele lui Țuțea.
Și câteva cuvinte despre această lege controversată. Din start trebuie spus că, pentru președintele Iohannis, această lege are un mare grad de sensibilitate și nu putea să o returneze, așa cum a cerut multă lume. Pentru poporul german, oriunde s-ar afla el, se manifestă și acum o culpă colectivă pentru ororile nazismului, astfel că Iohannis nu putea să refuze o lege împotriva aliaților naziștilor din România. Altfel, se auzea până la Washington, prin intermediul aceluiași „Elie Wiesel”, că România este condusă de un neamț nazist. Evident că o lege care condamnă manifestările extremiste este binevenită. Însă iar avem de-a face cu o lege amputată, ridicându-se o veche discuție: dubla măsură în care sunt judecate extrema stângă, respectiv extrema dreaptă. Mai exact, excesele criminale ale regimului comunist sunt infinit mai tolerate decât cele, mult mai puține, ale dictaturii legionare.
Și în această lege se pomenește despre legionarism, fascism, dar nimic despre comunism. Cu ce este mai presus o ideologie care duce la exterminarea unor clase decât una care propagă exterminarea unui popor? Fiindcă aici e diferența dintre cele două excrescențe ale secolului XX, comunismul și fascismul. Cu ce erau mai rele lagărele naziste decât gulagurile și pușcăriile comuniste? Apoi, în România, legionarii au fost la putere trei luni, iar comuniștii, 45 de ani. Legionarii au plătit cu viața sau cu ani grei de pușcărie. În acest timp, liderii comuniști și securiști au rămas la butoane și după 1990. Un fost pupincurist al regimului comunist, precum Adrian Păunescu, este înmormântat cu onoruri militare. În schimb, prin această lege, nu mai avem voie să-i citim pe Eliade, Cioran, Vulcănescu, Eugen Ionesco, chiar Lucian Blaga ș.a. etc. Sau, parafrazând un Jurnal al lui Stelian Tănase, îi vom putea citi doar acasă și numai în șoaptă?
Comentarii prin facebook