Gata, de vineri ne-au trecut emoțiile. Atunci când primarul Nicolae Robu ne-a liniștit, anunțând că va candida pentru un nou mandat în fruntea instituției de pe Loga nr.1. Chiar aveam oarecare neliniști că Robu n-ar candida, dar acum mi-au trecut. Cu toate că funcția de primar înseamnă un sacrificiu la nivel personal – cel puțin asta a spus Robu – el se va sacrifica pentru timișorenii pe care nu-i poate trăda. Fiindcă, potrivit informațiilor sale (probabil sondajele colegului Pășcuță), „majoritatea covârșitoare a timișorenilor” îl vrea.
Dacă a fost un primar bun sau rău, dacă timișorenii îl vor sau nu, se va vedea la anul. Dar aproape sigur Robu va câștiga un nou mandat. O dată, pentru timișorenii au un anumit conservatorism și o mare doză de inerție. (Ceea ce l-au făcut și pe Gheorghe Ciuhandu primar timp de patru mandate). În al doilea rând, pentru că va mai curge multă, multă apă pe Bega până când PSD își va pune primar în Timișoara. Nu în ultimul rând, da, în pofida debordantei sale excentricități, Robu a făcut și lucruri în oraș. (După cum a avut și destule eșecuri.)
Dacă nu există necunoscute privind viitoarea conducere a primăriei (eventual cei doi viceprimari), o cu totul alta e discuția la consiliul județean. Chiar dacă e mare favorit pentru a câștiga alegerile, foarte probabil, PNL nu va avea o majoritate de 50% plus unul pentru a-și impune viitorul președinte. (Amintesc că la anul președintele va fi votat de consilierii județeni, în urma unor negocieri politice.) Chiar dacă nu este vot uninominal, candidatul unui partid e foarte important în economia alegerilor. În primul rând fiindcă, dincolo de votul politic, alegerile sunt destul de personalizate, oamenii dorind să știe dinainte cine va fi președintele CJ. În al doilea rând, chiar la negocieri e foarte important cu cine ieși în față. Cu un om cu personalitate care poate negocia chiar de unul singur sau cu cineva care va sta în picioare în spatele negociatorului.
Tot săptămâna trecută s-au anunțat și numele candidaților PNL pentru funcția de președinte al CJ Timiș. Cu toate că s-a spus că înscrierile s-au terminat, poate totuși vor mai apărea și alți candidați, ceea ce n-ar fi rău deloc. Pentru liberali în primul rând. În cursă s-au înscris trei persoane: Marin Popescu, Ovidiu Drăgănescu și Marian-Constantin Vasile. Provenit din fostul PDL, Popescu este un personaj suficient de obscur pentru a nu fi făcut parte din – hai să-i spun – elita PDL Timiș. În schimb, era un destul de bun executant, lucru dovedit în fruntea Inspectoratului Școlar, acolo unde s-a ocupat de schimbarea directorilor de școli fără carnet PDL la purtător. Incontestabil, Drăgănescu este cel mai calificat din punct de vedere al expertizei politice și administrative. Are în spate două mandate de parlamentar, unul de vicepreședinte al CJT, plus patru ani pe scaunul de prefect. A ieșit destul de urât din prim-planul scenei politice, fiind victima unei înscenări. Personaj controversat, cu lumini și umbre, lui Drăgănescu nu i se pot nega calitățile de politician. El are însă slabe șanse să ajungă candidat, în mod cert Robu urmând să-l blocheze cu toate forțele. Având o funcție administrativă puternică, Drăgănescu ar însemna un mare pericol și pentru șefia PNL, pe care Robu o împarte acum cu Dan Popa. Iar lui Robu îi trebuie în fruntea CJT un rândaș, nu un lider.
Și am ajuns așa la principalul favorit al acestei competiții interne. Descris de unii colegi drept „băiat bun”, iar de alții prea infatuat, Marian-Constantin Vasile are un mare dezavantaj. Și anume, că nu poate să iasă de sub pulpana protectorului său, Nicolae Robu. Dincolo de mult invocata meritocrație, Vasile a urcat treptele în partid numai și numai împins din spate de Robu, din al cărui cuvânt n-a ieșit niciodată. De fapt politicianul Marian-Constantin Vasile nu există, există doar un fel de reproducere a lui Robu numită Marian-Constantin Vasile. Chiar dacă este înzestrat cu anumite calități, Vasile nu le folosește, mulțumindu-se să fie păpușa în spate căreia se află „ventrilocul” Robu. De exemplu, a zis Robu că face metrou în Timișoara, a zis și Vasile recent că se va face. Să sperăm că, dacă va ajunge președinte CJT, nu va dori să facă metrou de la Făget la Deta sau să pună palmieri pe marginea drumurilor județene. Și totuși, Marian-Constantin Vasile are șansa de-a redeveni chiar Marian-Constantin Vasile în momentul în care îi va putea spune NU lui Robu. În orice problemă și – har Domnului! – sunt destule în care ar putea să se opună. Altfel, va rămâne doar o proiecție a lui Robu. Și aici se pune întrebarea: după oraș, poate Robu să conducă și județul?
Comentarii prin facebook