Sportul timișorean este plin de talente, iar valoarea sectorului juvenil poate fi măsurată în lei, euro sau aur curat, impresarii și managerii știu deja asta. La o astfel de concluzie ar ajunge un bănățean fălos, fără să devină un păcălici, cum se mai întâmplă uneori când noi, cei de aici, ne lăudăm fără acoperire. Poate că nu același lucru putem să spunem când vorbim despre cultură, poate că nici n-am avut „ștefaniceimari”, „mihaiviteji”, „brâncoveni” ori vreun Mircea cel Bătrân cum a dat istoria altor regiuni. În ziua de azi am furnizat țării politicieni chiar sub media națională, atât de jalnică de altfel. Poate că nu avem prea multe cu ce ne lăuda, poate cu muzică nouă și guriști de populară, dar cert e că talente în sport avem pentru toată țara. Nu le converim în performanță în folosul Timișoarei, dar asta este o altă discuție despre dezinteres, prost management și corupție, la urma urmelor.
Timișoarei îi mai lipsesc multe. Dacă e să vorbim de sport, în primul rând nu avem oameni de afaceri care să-și dorească rațional sau cu fanatism să finanțeze sportul. Nu avem nici o lege a sponsorizării interesantă pentru așa ceva, dar pentru asta nu-i putem învinui doar pe reprezentanții Timișului în parlament. Să fim corecți, sector privat puternic avem, dar nu avem oameni care să-și facă o mândrie, un pariu, din a susține orașul într-un sport. Cu o firavă excepție la rugby, un arădean, nu avem un om de afaceri care e dispus să și piardă într-o primă fază pentru a fi mândru și împlinit financiar pe viitor. Nu, noi avem oameni de afaceri bănățenizați, care au luat din obiceiurile locului doar zgârcenia și prudența în afaceri, ceea ce nu e neapărat de condamnat în ziua de azi.
Timișoara nu are parlamentari. Și asta nu pentru că a zis-o Robu. Dumnealui să culeagă acum ce a semănat în 2012. Dar, dacă stai să cugeți, habar nu ai dacă cineva te mai reprezintă în Parlamentul României. Căci altfel te așteptai să te lumineze cineva într-o banală problemă legislativă. Dacă nu se poate finanța sportul pe legea asociaților neguvernmentale, cum zice Curtea de Conturi, atunci măcar poți finanța pe legea sportului, chiar și fără norme metodologice. Dacă la lege zice că este permis, atunci nu poți pierde în niciun proces pe această speță. Iar când până și consilierului local PSD Radu Țoancă i se confimă de la minister că da, se poate finanța sportul pe legea sportului, inclusiv salariile, atunci tu, ca administrație, îți iei trotineta și te duci acasă cu tot cu juriștii primăriei. Ați ghicit, Timișoarei îi lipsesc și juriști care să știe să citească o lege, cel puțin în primărie.
Prin iunie 2015, în timp ce juriștii Primăriei Timișoara se pregăteau să-și ia concediul de odihnă, obosiți de atâta travaliu, juriștii clubului sportiv Dinamo București îi prezentau președintei Lipă o radiografie care nemulțumea clubul alb-roșu. Hai să vedem care a fost reacția doamnei Elisabeta, fosta mare canotoare. „A apărut o modificare la Legea Sportului prin care se spune că autorităţile locale pot susţine echipele, inclusiv salariile… Eu îmi pun întrebarea, de ce Dinamo şi Steaua sunt obligate să susţină echipele cu salarii extrabugetare, numai din venituri proprii, şi ne batem cu cluburi din ţară? Nu înţeleg. Ne-am propus împreună cu juriştii noştri să facem nişte memorii către MTS, către COSR, Guvernul României, Preşedinţia României. Având în vedere că noi suntem motorul sportului românesc, sper ca până la promulgarea legii să primim nişte răspunsuri şi să fim incluşi în această modificare. Nici nu poţi să compari, lupta nu este corectă, lipsesc principiile pe care se bazează sportul. …”, a declarat Lipă, conform Mediafax, nemulțumită, împreună cu juriștii dumneaei, că primarul Nicolae Robu și juriștii dumnealui pot finanța cluburi sportive din bugetul local.
Vineri a avut loc o ședință maraton a consiliului local de pe urma căreia administrația s-a ales cu un cadru legal de avarie pentru finanțarea cluburilor de sport din Timișoara, dar și a asociației pentru promovarea proiectului de capitală europeană. Cam toți cei prezenți, în frunte cu primarul Nicolae Robu, au tras concluzia că finanțarea prin concurs de proiecte este un tratament paliativ și că pe Legea 350 nu se poate finanța pe termen lung performanța la ACS Poli, la BC Timișoara, a poliștilor de la handbal sau a rugbiștilor de la Saracens. Dar juriștii Primăriei Timișoara pot dormi liniștiți că nu se folosesc de o lege care, cu litere negre pe file albe de monitor oficial, spune că este permisă finanțarea sportului, inclusiv salariile, așa cum au înțeles și alte administrații din țară. Multe. Bine că nu-i doare capul. Să batem în lemn.
Comentarii prin facebook