Se știe, săptămâna trecută președintele Klaus Iohannis i-a retras eurodeputatului Laszlo Tokes Ordinul „Steaua României”. Și asta numai după o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, Iohannis n-a făcut nimic mai mult decât să pună în aplicare o decizie definitivă și executorie a Justiției. Se știe, mecanismul retragerii a fost demarat de Guvernul Victor Ponta, după ce Tokes i-a cerut premierului maghiar Viktor Orban ca Ungaria să ofere protectorat Transilvaniei. Hai să recunoaștem, orișicâtă toleranță ai avea, e o solicitare cel puțin deplasată, mai ales pentru unul care deține Ordinul „Steaua României”, cea mai veche și înaltă distincție oferită de statul român.
La câteva zile după gestul președintelui, hop!, sare în apărarea lui Tokes Societatea Timișoara, altfel o veche și respectabilă organizație. Numai că de această dată a sărit puțin calul în apărarea unui om care nu ar trebui apărat. Și nu mă refer neapărat la atitudinea de multe ori extremistă, fanatică și intolerabilă a lui Tokes, care i-a iritat de multe ori și pe cei de la UDMR. În sprijinul lui Tokes, Societatea Timișoara a venit cu două argumente. Primul e faptul că Tokes este un simbol al Revoluției. E foarte adevărat acest lucru, Tokes va rămâne în istorie, că le place sau nu unora, drept cel care a pus scânteia Revoluției din 1989. (În paranteză fie spus și fără a forța o comparație, și Robespierre rămâne un simbol al Revoluției franceze, dar a rămas în istorie și drept un criminal fanatic.)
În al doilea rând, Societatea recurge la „dreptul la liberă exprimare”, care nu ar fi contrar Constituției. E a doua oară în ultima perioadă, când aud despre „dreptul la liberă exprimare” într-un context cu totul și cu totul fals. Se știe, prima dată a fost utilizat până la refuz în celebra campanie anti-justiție a trustului Intact. (Îmi pare rău, dar din acest punct de vedere Societatea Timișoara stă alături de Antena3). Or, în niciun caz nu avem de-a face cu libera exprimare aici. Laszlo Tokes poate să-și dea cu părerea că e nasol în România, că Trianonul a fost de rahat, că nu poate trăi printre „budos olah”. Da, aici putem vorbi de dreptul la liberă exprimare, deși nu ar onora un deținător al Ordinului „Steaua României”.
Dar în momentul în care ceri premierului unui stat să asigure protectorat unei provincii a altui stat (care te-a și decorat cu cea mai înaltă distincție), deja nu mai avem de-a face cu „libera exprimare”. E o incitare fățișă împotriva suveranității statului român și a Constituției sale. Și nu vorbim aici de un membru obscur al Gărzii Secuiești, ci de un ditamai europarlamentar! Nu în ultimul rând, Societatea Timișoara cere nici mai mult, nici mai puțin decât nerespectarea unei decizii definitive a Justiției Române. Așa cum o fie ea. (Iar ne apropiem de Antena?) Or, Societatea și-a făcut un renume din apărarea Monicăi Macovei și a Justiției. Să înțeleg că deciziile Justiției sunt bune doar când ne convin, iar atunci când nu ne plac facem ceva pe ele?
Comentarii prin facebook