Dacă n-ar fi o știre banală, informația că „UNPR se destructurează” ar putea ține loc de „O, ce veste minunată!”. Dincolo de gust, moralitate, etică și rafinament politic, dispariția UNPR, la fel de repede cum a și apărut, nu poate fi decât o chestiune de igienă și de sănătate națională. Dar nu despre „răposat” aș vrea să vorbesc, cât mai degrabă de actorii care participă la „eutanasierea” acestui grup care abuziv își zice partid. Aparent, vulturii și ciorile ce pândesc leșul nu fac decât o treabă sanitară. Ce poate fi mai de ispravă decât să ajuți la detoxifierea spectrului politic? Da, dar nu așa. În aceste zile, traseiștii din UNPR negociază ca la târgul de fete o plapumă mai caldă ba la PSD, ba la PNL, ba la Mișcarea Populară. Iar o negociere nu se poate desfășura fără cel care oferă ceva pentru te miri ce parazit disperat să plece de lângă „interesul național”.
Nu știu dacă președintele Sorin Grindeanu (PSD Timiș) umblă la curve, dar primari, parlamentari și alte specii de pe centură sigur frecventează. La fel și Dan Popa (copreședinte al PNL Timiș), dar și Nicolae Robu, celălalt șef de la liberalii timișeni. La ce bun că dispare UNPR, dacă Grindeanu, Titu Bojin (și el a călcat, la un moment dat, în ceva moale cu miros de „interes național”), Popa, Robu și alții din toată țara nu pun capăt fenomenului, măcar pe filiera „progresiștilor”? Câtă batjocură în termeni, dacă de țară și alegători îi doare-n cur! Acești oameni care fug din partid fără nicio jenă s-au numit „progresiști” și apărători ai „interesului național”, iar acum declară că de mici copii au fost pesediști ori liberali, dacă nu chiar „băsiști”.
Ilie Todașcă, primar de Săcălaz, a plecat dimineață spre liberali, iar seara l-a găsit bătând palma cu PSD. Oamenii ăștia sunt bolnavi dacă nu trădează chiar și pe intervale scurte, măsurate în ore, ce să mai vorbim de strategii pe termen lung, de doctrine, de proiecte? Oare ce înfiripare i s-a arătat Lilianei Mincă? Dacă n-o mai știți pe „traseistă”, ea e aia pusă la Loto de alt partid de rahat, „umaniștii” sau „conservatorii” lui Dan Voiculescu, apoi aleasă pe lista ciudaților lui Dan Diaconescu. Dar Adrian Diaconu de la PDL, PP-DD, UNPR și acum PSD? Ce primește și ce oferă deputatul Diaconu când discută în mare taină cu Sorin Grindeanu? Hai, la Todașcă mai zici că te asiguri de-un primar și te mai umpli de palmares când te duci la Dragnea cu rezultatele dintr-un județ ce-a mai fost câștigat de PSD, dar care nu a fost niciodată fief al populismului roșu. Dar la Diaconu?
Că nu poți fi atât de idiot, ca președinte de filială, să-ți lași activiștii cu care ai făcut munca de jos la o parte ca să dai loc eligibil unui traseist. Sau poți? Iar dacă poți, să nu mai vorbești de primenire, de meritocrație, de Freddy Simonis, de loialitate și alte valori atât de străine clasei politice. Nu sunt venit cu pluta și știu și ce aduc oamenii ăștia când intră în combinație. După caz, vin cu ceva aleși locali, structuri de „marketing electoral” în teritoriu și vin cu bani pentru campanie. Plus voturi în Parlament pentru sabotarea lui Cioloș până la alegeri. Schema este rotundă și bine unsă. Se închide atât de frumos la un moment dat, iar numitorul comun este tot banul alegătorului. Fiți siguri de asta.
Comentarii prin facebook