Cum ar fi să visezi la o mașină și proprietarul să nu vrea să ți-o vândă? Apoi, după mulți ani, să devină a ta, deși își luaseși gândul? Așa începe, de multe ori povestea oricărui colecționar de mașini de epocă. Câteva zeci de „bătrâne doamne” pe roți au fost atracția zilei de sâmbătă la Timișoara.
Retroparada Primăverii a umplut, sâmbătă, platoul din fața Operei din Timișoara. Cei care au trecut pe aici au admirat adevărate „comori” fabricate în perioada 1938-1986: mașini, camionete sau motociclete. Cei mai încântați au fost copiii, care au avut voie să urce în mașini și să se joace în ele. Adulții au fost și ei fascinați, iar cei mai mulți au fotografiat automobilele. Proprietarii sunt foarte mândri de „comorile” lor, care ascund în spate adevărate istorii. „Mașina mea, un DKW Autounion, este fabricată în 1938. O am de 26 de ani, iar când am luat-o nu arăta chiar așa. Are 700 de cm cubi, 20 de cai putere și un consum de 7-8 litri la 100. Atinge o viteză de 70-80 de km/h. Nu e o mașină cu care să se circule toată ziua, nu cu care să te cari la serviciu. Este o mașină de duminică. Eu circul cu ea numai vara (…) Am vrut să iau această mașină acum 40 de ani, de la un bătrân, dar n-a vrut să mi-o dea. Apoi am plecat în Austria, mi-am luat gândul. După Revoluție m-am întors acasă și mă duc la bătrân să văd dacă o mai are. Mi-a spus că da, dar că vrea să o acopere cu tablă. Când am auzit așa ceva i-am spus «Măi, nu trebuie așa. Hai să vă dau eu mașina mea, un Golf 1, și îmi dați mașina asta mie». Mi-a spus că vrea să vorbească cu fiica lui și cu soția. Fiica îmi spune «Păi, dumneavoastră dați mașina pentru asta? Ce faceți cu ea?». I-am zis că mie îmi plac mașinile astea. Mi-a zis: «hai să facem repede contractul de vânzare-cumpărare». Așa am făcut schimbul. (…) Mai am alte șase mașini, printre care un Opel Kapitan și un Opel Commodore. (…) Sunt pensionar și este pasiunea mea. Când nu mă simt bine, mă duc și lucrez la ele și îmi trece tot”, spune Jarco Matici, unul dintre colecționari.
Alto Rossi este și el pasionat de mașini, fiind îndrăgostit de automobilele englezești de epocă. „„Am patru mașini de colecție. Cea mai veche este Bentley S1 din 1959, mai am un Fiat Cabrio 124 din 1971, am un Daimler din 1976, care a fost a primarului din Norwich, și un Rolls Royce Silver Spirit din 1984. Mai am și o motocicletă italiană din 1952. Am început cu primele mașini când aveam 20 de ani, iar apoi le-am schimbat, ajungând să le am pe acestea. La astfel de mașini, consumul nu mai este cel mai costisitor lucru. Lumea mă întreabă cât consumă, dar nici nu le mai răspund, pentru că nu acesta este costul semnificativ. Mult mai costisitoare sunt întreținerea, piesele de schimb, întreținerea anuală… Cu cât stau mai mult mașinile fără să meargă, cu atât mai mult e de lucru. Anual fac în jur de 500 de km, cu fiecare mașină”, a spus colecționarul. Dacă nu ați apucat să vedeți live mașinile, avem vești bune. Anul acesta, la Timișoara, vor mai avea loc și alte evenimente de acest tip.
Invalid Displayed Gallery
Comentarii prin facebook