Jurnal de campanie (3)
PSD nu va câștiga, nici de data asta, alegerile pentru Primăria Timișoara, așa că e esențial ce urmează după 5 iunie. Cum ar veni, de exemplu, obținerea unei funcții de viceprimar, pentru care s-ar încălzi, în joc intens de glezne, partenerul „preferat” de contre al lui Nicolae Robu. Vreți să-i luați fața? Încercați superoferta de „icoane autentice, în folie”! Oricum, cuvântul de ordine al candidaților este… împreună! Cu o excepție.
PSD-iștii locali par să se fi resemnat în privința fotoliului de primar al Timișoarei. Și o spun unii dintre ei, nu adversarii politici. În atare condiții, ținta PSD a devenit acum formarea unei majorități în Consiliului Local Timișoara și, implicit, obținerea a cel puțin unei funcții de viceprimar. Un scenariu de acest gen nu este chiar foarte deplasat, în condițiile în care primarul Nicolae Robu face mai mult campanie pe „persoană fizică” și mai puțin pe echipa de la CLT. În cazul în care PNL nu va obține de unul singur majoritate în Consiliul Local, planurile PSD pot avea șanse de reușită. Ori în alianță cu ALDE, ori cu PMP, ori cu ambele; depinde ce partide vor trece pragul. Revenind la funcția de viceprimar, deja la PSD se vântură tot felul de nume pentru acest scaun. Mai exact, se fac promisiuni. Primul care se vede viceprimar este directorul Spitalului Județean, Marius Craina, un continuu perdant de când a intrat în PSD. Adică i s-a promis candidatura la primărie și n-a mai candidat. I s-a promis funcția de rector la UMF și a ratat-o. Apoi a vrut șefia Senatului UMF și n-a fost să fie nici acolo. Unii PSD-iști spun că și acum promisunea cu scaunul de viceprimar e doar… o promisiune. Fiindcă mai realistă ar fi varianta Freddy Simonis, trimis deja la încălzire pentru o candidatură la primărie peste patru ani. Sau poate opt…
Cucernici, dar neapărat autentici
„Oferiți o icoană ortodoxă în locul altor materiale electorale. În trecut, doi candidați, în mediul urban, au câștigat alegerile cu noi!” Ce marketing electoral, ce strategii, ce punctaj de la partid? Nici măcar nu trebuie să ieși din casă ca… candidat! O icoană ortodoxă „autentică, realizată elegant și ambalată în folie (cu Domnul Isus Hristos. Maica Domnului) face tot ce trebuie! Totuși, dacă vă bate gândul să oferiți icoane de la alt furnizor, mai gândiți-vă o dată! Achiziționați „materiale religioase neautentice”, riscați să vă stricați aranjarea stelelor și să nu obțineți mare lucru! Oferta a ajuns la mai multe echipe de campanie din Timiș, nu știm dacă a și fost acceptată de careva. Dar nu putem să nu ne gândim la superbele brelocuri cu Maica Domnului, pe fond de mușama roșie, împărțite în campania prezidențială a lui Mircea Geoană… Păi cum să câștigi alegerile cu un amărât de breloc? Sigur neautentic…
Singurătatea candidatului împreună
Campania pentru alegerile locale s-a remarcat, până acum, printr-o multitudine de afișe unul mai urât ca altul, cu fotografii hilare și posturi nefirești ale candidaților. Adăugăm acum la această caracteristică generală și o secetă absolută a imaginației în materie de sloganuri. Oamenii vor să fie în general… împreună! E o iubire generală care se revarsă de pe panouri, o dorință de contopire cu binele universal, îndreptat spre onor alegătorul care va fi inundat de bunăstare de dimineață până seara. Mișcarea Populară e împreună pentru Timișoara, PNL continuă împreună. Face notă discordantă Petrică Folică, acest Don Quijote al politicii locale, care e… singur cuc! Are și o singură obsesie: vânzarea ratată a sediului PSD, pe care a oprit-o, cum altfel, „singur”! Pe undeva, Folică e… singurul care recunoaște cum guvernează orice politician câștigător al alegerilor. Cum? Singur! Că doar nu împreună cu votanții. Cu ăia stă destul împreună în campanii, o dată la patru ani.
Comentarii prin facebook