Așadar, Naționala de fotbal a părăsit Campionatul European cu un punct acumulat și după o mai mult decât penibilă înfrângere cu Albania. De fapt, a fost una dintre cele mai rușinoase înfrângeri din istoria fotbalului românesc. În trei meciuri n-am reușit să marcăm niciun gol din acțiune, iar România a devenit cea mai slabă reprezentativă prezentă la acest turneu final. E adevărat, un turneu început binișor, dar nu fiindcă am fi jucat senzațional cu Franța, ci fiindcă aroganții francezi cu origini africane ne-au luat prea mult de sus. Chiar și în acel meci, megalăudat în România, deși l-am pierdut, francezii au avut mult mai multe ocazii. Uitându-se cu ochelari de cal la partidă, mai toți românii s-au lamentat că „am făcut câte ceva”, dar am avut ghinion. Or, dacă se poate vorbi de noroc la acest turneu final, norocos a fost acel punct scos împotriva Elveției. După jocul prestat, România merita să vină acasă așa cum s-a dus: cu zero puncte.
Nu intru în amănunte, gen de ce n-a jucat Sânmărtean mai mult, de ce a fost pus Mățel pe stânga, iar Tătărușanu oprit în poartă, chit c-a gafat monumental cu Franța. Mă voi opri însă la alte aspecte, de fond. La finalul meciului cu Albania, Tătărușanu spunea că echipa României nu are valoare. Perfect adevărat. Dar nici islandezii, albanezii, maghiarii, nord-irlandezii etc. n-au mai multă valoare. Lipsa de valoare este suplinită însă de forța grupului, dată de antrenor, și determinare, dată de caracter. Or, România n-are nici antrenor și nici caractere. Cu atât mai puțin valoare.
De ce n-are antrenor? Fiindcă în România ingerința politicului în fotbal în special și în sport în general n-are limite. Dacă PSD și Victor Ponta au pus șef la LPF și, într-o oarecare măsură, și la FRF, de ce nu și-ar pune și UNPR antrenor la Națională? Nu-i un secret că „interesul național” Gabi Oprea a impus drept selecționer un individ senil, care n-a antrenat în ultimii șase ani nicăieri. Și nu înțelege nici acum nimic din fotbal, dovadă că, la finalul meciului cu Albania, a declarat că nu-și reproșează nimic, dând vina pe ghinion. Cu un asemenea antrenor, nu-i de mirare că selecția s-a făcut la cerința patronilor de cluburi și a impresarilor care și-au scos astfel la mezat jucătorii.
Problema nu e numai în fotbal, ci în tot sportul românesc. Fiindcă și în fruntea altor federații, culminând cu COR (președintele e deputat PSD), au fost puși oameni de partid. În loc ca politicienii să lucreze la o lege a sportului, a finanțării activității sportive, s-au ocupat doar cu astfel de coțcării. Statul nu mai investește bani în sport, iar potențialii investitori nu au un cadru legislativ stimulativ în acest sens. Consiliile locale și județene sunt lăsate să investească doar acolo unde PSD e la putere, Curtea de Conturi aplicând legile ambigue în funcție de culoarea politică. Și ce avem acum? O Națională care s-a făcut de râs la Europene, dar și o echipă feminină de gimnastică, ani la rândul campioană, care acum n-a reușit nici măcar calificarea la Rio. La vară, la Jocurile Olimpice, vom avea confirmarea dezastrului din sport. Cât despre fotbal, încă e bine. Doar am pierdut cu Albania. În curând vom pierde și cu Malta, Luxemburg sau chiar nou înființata Gibraltar. Despre sănătatea copiilor, strâns legată de practicarea sportului, nici nu mai discut.
Comentarii prin facebook